Gandim cat putem si suferim cat intelegem!

M-am indragostit si fac concurs

2011-10-11T09:39:00.000+03:00

Am vazut eu ca, in lumea oamenilor mari, daca ai ceva de lansat, de aratat sau de spus, mai intai trebuie musai sa faci scandal. Nu te poti afisa asa simplu in fata marii adunari nationale sa spui "sunt Gherghinel Tzontzonel si imi lansez albumul Bate vantu' pica frunza". Nu! Trebuie sa te implici mai intai in chestii cu organe. Inspirati adanc, ale legii organe. Daca nu spui ca te-ai cuplat cu o doamna maritata sau cu un domn trecut bine de prima tinerete si nu te certi in direct cu jumatatea care, cu reflectoru-n ochi, nu pare sa te mai cunoasca si spune ca te da in judecata, ai muncit degeaba. In cazul in care esti mandru posesor de verigheta, este obligatoriu sa divortezi rapid si sa-ti transformi iesirea din casnicie intr-un reality show. Va impartiti copiii, sosetele si borcanele de zacusca in acelasi platou, mai urlati, mai acuzati, mai spui lumii cum se pieptana fostul suflet pereche, cat casca, de cate ori stranuta sau cate linguri de ciorba manca. Dupa toate astea, spui cu ultimele puteri, cat de talentat esti tu, geniu neinteles, ca tocmai ai terminat un album, sau ce-ai terminat, arati lumii produsul si gata, esti o diva. Sau un div.
No, asta am vazut eu in lumea oamenilor mari. Nu am nimic de lansat, poate doar de resuscitat bloguletul asta dar imi era dor sa povestim si dadea nasol sa va zic "va invit pe blogul meu", asa sec. M-am gandit ca pot si eu sa caut ceva mai de senzatie ca sa va atrag spre ceva ce altfel nu v-ar fi atras (hai ca sunt modesta). Doar ca eu chiar m-am indragostit, nu am spus-o numai sa va incurc click-urile. Treaba e seriosa, adica cred ca-i definitiv, irevocabil si iremediabil. De 2. Mai sunt si alte "indragostiri" dar deocamdata despre 2 pot vorbi pentru ca sunt cei mai dragalasi, mai frumosi si mai... altfel. Restul intra fie la categoria grea si prea serioasa pentru a vorbi acum de asta, fie la categoria "ma mai gandesc". Cei de care ma declar acum indragostita sunt O. si M.P . Pentru cei care-i cunosc nu cred ca trebuie sa explic de ce m-am indragostit de ei. Pentru cei care inca nu au facut cunostinta cu ei spun doar ca e contagios, va promit ca de la prima intalnire o sa ajungeti sa-i iubiti.
Acum sa va spun de concurs, sa nu ziceti ca va duc cu zaharelul. Astept, printr-un comentariu la acest post, sa-mi povestiti despre personajul pe care-l iubiti cel mai mult. Pe scurt, (nu cer "caracterizarea personajului") sa imi spuneti ce anume va atrage la el, de ce va place atat de mult, de ce sunteti indragostit de el. Dupa asta, va rooog sa-mi mai spuneti ce carte ati vrea sa cititi? Carei carti i-ar sta bine in biblioteca voastra? Atat.
Astept cu mare drag comentariile, spre sfarsitul saptamanii tragem linie, povestim despre "iubitii" fiecaruia si anuntam castigatorii, ca de aia e concurs, nu? Premiile se anunta tot atunci, daca e cazul.

M-am intors in timp...

2011-06-14T09:19:00.000+03:00

Am avut, zilele trecute, sansa de a ma lua la tranta cu timpul. L-am pus in "stand-by" si am zburdat printre amintiri. Pret de o respiratie nu a mai existat "azi", am trait intr-un "ieri" indepartat dar mult prea frumos. Am regasit miresme pe care le credeam uitate, imagini la care nu m-am mai intors de mult, poate de teama durerii provocate de senzatia pierderii definitive, poate de frica dezamagirii, poate de sentimentul de neimplinire, sau poate, pur si simplu din ignoranta.
Am avut mereu o problema in a ma vedea pe mine, in viitor. Niciodata nu m-am putut proiecta in timp. Visele, sperantele, nazuintele, iluziile, mi le trimit din cand in cand, peste granitele secundarului, dar pe mine - omul, nu ma pot imagina nici peste ore, cu atat mai putin peste ani. Cu toate acestea, in urma cu 10 ani, stiu sigur ca in nici un caz nu ma imaginam asa cum sunt azi. Era mereu altul scenariu :studii, serviciu, dragoste, casatorie, copil. Dragoste, studii, casatorie, serviciu, copil; Studii, dragoste, serviciu, casatorie, copil. Nu imi doream la acel moment in mod expres nici una din astea, dar, asa gandeam eu atunci, ca acestea sunt etapele normale pe care trebuie sa le strabata un om pe care viata il pandeste dupa colt. Credeam atunci, ca nimeni nu poate sari peste ele, ca sunt obligatorii si oarecum in termen de garantie. Nu le faci in urmatorii 10 ani, nu le mai faci deloc. Nu ma imagiman nici sarind peste ele, nici facandu-le in mod serios, de pilda, nu ma vedeam nici in ruptul capului crescand un copil, desi, culmea, imi suradea ideea, ciudat. Ei bine, dupa acest termen limita, scenariul meu arata cam asa :studii, serviciu, dragoste, studii, serviciu. Si chiar daca am sarit peste etape importante, mi se pare acum, ca asa-i defapt normal. Da, viata te determina sa-ti schimbi scara valorica...
Am regasit oameni de care am avut senzatia ca m-a despartit doar o vacanta de vara. Unii pareau neschimbati desi, au bifat cu siguranta multe etape in dezvoltarea personala. Pe fete le-am gasit asa cum le-am lasat. Aceleasi eleve timide, nastrusnice, vorbarete, vesele, introvertite sau "nebunatice". Aveam in ochi sclipirea tineretii si a dorintei care ne caracteriza in liceu, dar duceam in suflet toate clipele bune sau rele din anii care s-au scurs de atunci. Clepsidra s-a intors pentru toti intr-o zi de 15 iunie, dar, se pare ca pentru unii si-a terminat mai repede nisipul pentru ca apoi sa se intoarca din nou. Multe dintre fete si-au lasat acasa diplomele, promovarile, primele, implinirile pe plan personal. Toate acestea reprezinta motive de conversatie, de mandrie, sunt parte din ceea ce ne defineste ca oameni, dar niciuna nu a vorbit despre asta. Seara, au fost elevele din trecut. Atunci, ca si acum, nu era intre noi nici o diferenta, decat cea legata de aspect. Pentru asta, pentru ca ati fost voi, asa cum va stiam si asa cum imi doream sa va revad, VA MULTUMESC, dragele mele colege!
Indiferent de planurile pe care ni le-am facut, exista pentru fiecare dintre noi un scenariu bine pus la punct. Va doresc sa va fie fericit! Sa aveti drumul lin si sa ne impartasim din nou bucuria revederii peste clipe, zile sau ani . . .

Melancolii de chirias

2011-04-25T10:57:00.000+03:00

Bine v-am regasit in coltisorul meu! Sau...bine ati revenit! Nu am abandonat blogul, am luat doar o pauza de... inspiratie. Am gasit recent un fragment dintr-un spectacol a lui Tudor Gheorghe, fragment care m-a determinat sa scriu acest post. Il gasiti la finalul acestor randuri. Nu am fost tocmai "chiriasul grabit" din versurile lui George Toparceanu, din contra, am cam prins radacini pe unde m-au purtat pasii. Insa am simtit si eu adeseori o apasare ciudata si straina de puterea mea de intelegere. Atunci, nevoia de acea "schimbare de decor" de care vorbeste si poetul, imi sadea ideea de a merge mai departe. Insa era mereu ceva care ma tinea in loc, nu stiu si nu pot sa desenez sau sa denumesc acel "ceva", il simt dar nu-l pot explica. Si pentru a-mi pacali intr-un fel acest sentiment, si a-mi masca parerile de rau, am cautat cate o falsa motivatie pentru a-mi face curaj sa ies definitiv pe usa. Acel motiv, ma facea sa cred intr-un decor cu mult mai dinamic, mai colorat, mai viu, mai. . . altfel. Si da, ideea de "nou" m-a impulsionat in astfel de situatii. Insa, cand totul era aproape gata, imaginea cutiilor de carton din mijlocul camerei ma zgaria nemilos pe suflet. Inainte de a inchide usa in urma mea, ma intorceam, motivand o ultima "verificare". Priveam camera goala si realizam atunci ca nu impachetasem totul. Lasam acolo poate, ceva cu mult mai important decat multe lucruri stranse de-alungul timpului. Ramenea acolo o parte din mine, si nu puteam si nu voi putea lua asta inapoi. Intelegeam atunci ca tocmai peretii care ma apasau din cand in cand, imi furasera toate visele din noptile senine, toate intrebarile din zilele ploioase in care stateam de vorba cu mine sau zambetele din diminetile care promiteau zile insorite. Of, de-ar incepe ei sa povesteasca.... Oare ar fi cineva sa-i asculte, ar interesa pe cineva zbuciumul unui suflet care candva a tresarit acolo? Daca ar putea vorbi peretii... cine ar sta sa afle povestea trecatorului prin acel decor? S-o fi reparat manerul ferestrei camerei, sau se chinuie si ea de cate ori deschide geamul? Sau o fi un el? O fi vazut ca in bucatarie langa chiuveta, gresia e sparta intr-un colt? Oare vecinul de la etajul 3 a ramas la fel de vorbaret? Ii opreste si pe ei la intrarea in lift pentru a le spune glume, asa cum facea cu mine? O fi si ea la fel de rabdatoare sa-l asculte, asa cum faceam eu, mereu cu zambetul pe buze, sa nu-l jignesc pe batranel? Copiii de la etajul superior, trebuie sa fie acum mari, sigur nu mai sar in casa dis de dimineata, poate dormi linistit, el, chiriasul. Pe mine ma trezeau pentru ca tropaiau deasupra camerei mele la ore atat de matinale incat abia tineam ochii deschisi. Le spuneam "cangurii". Acum trebuie sa aibe alte preocupari cangurasii mei. Daca m-as putea intoarce in locurile in care am locuit pentru un timp, si as putea aduna acele parti din mine, mi-as putea reconstrui universul, m-as intregii. Dar... nu pot face asta. Sper doar ca cei care viseaza acum intre aceiasi pereti, sa nu-mi striveasca farama de suflet lasata acolo si sa viseze si ei frumos, e pacat sa ramana cioburi, atunci cand vor inchide usa in urma lor. In rest, repet in gand ca sa-mi fie mai usor sa spun daca va fi nevoie : "ramai sanatoasa cucoana, imi iau geamantanul si plec!"

Pentru a vedea fragmentul, intrati AICI

Caut loc de parcare . . .

2011-01-31T12:55:00.000+02:00

Sunt in impas. Caut loc de parcare pentru . . . ganduri. Am obosit sa le port mereu cu mine, sa le trec la extrabagaje sau sa le dosesc in rucsac atunci cand situatia o impune. Bagajele mele erau mereu motiv de ingrijorare pentru paznici sau controlori, nu stiu de ce dar nasteau suspiciuni dintre cele mai grave.
"Ne puteti spune, ce aveti in bagaje?"
"Ganduri, domnule. Simple ganduri."
"Cum... ganduri? Atat?"
"Da, de ce? Este interzis sa calatoresti cu gandurile la tine? Bruiaza aparatele, strica motoare, incomodeaza calatorii? Sau...vi se pare cumva ca sunt prea multe? Platesc oricat. Si gandurile se cantaresc? Sau pretul variaza in functie de numarul lor, poate in functie de profunzime?"
"Hmm. Nu este interzis dar este periculos. Unele va pot taia respiratia si pot aparea complicatii. Altele va pot umezi ochii si fara o privire clara, va puteti lovi de diverse obiecte. Sunt altele care va distrag atentia de la instruciunile pe care le primiti la imbarcare si astfel, sunteti predispusa la a incalca regulile interne. Altele te fac pur si simplu sa pufnesti in ras, ceea ce ar i-ar face pe unii sa puna la indoiala integritatea dvs. In unele cazuri, puteti reactiona ciudat atunci cand va holbati la cel care va sta langa dvs si s-ar simti jignit. Noi ne respectam toti clientii si nu ar fi o idee buna. Din ce categorie sunt gandurile pe care le duceti in bagaje?"
"Din toate...pardon...daca ati banui...pardon...domnule nu e cazul acum sa... Ale mele sunt dintre cele mai serioase si rafinate..."
"De asta va e teama sa le lasati nesupravegheate... Dar, aveti dreptate, nu e treaba mea. Si... mai sunt unele care impovareaza sufletul atat de mult incat nu vom putea pleca..."
"Adica vreti sa-mi spuneti ca se va aprinde butonul rosu de "gabarit depasit"? Ma faceti sa rad, domnule, imi si imaginez cum va trebui sa le explicati celorlalti calatori motivul amanarii plecarii : stiti, e cineva printre noi care gandeste prea intens..."
"Da, vad ca nu vreti sa luati in serios avertismentul meu, trebuie sa completam un formular. Semnati pe propria raspundere..."
"Declar pe propia raspundere de buna voie si nesilita de...."
"Domnisoara, nu va cer de nevasta, nu e nevoie de asta..."
"Nuuu? Eu credeam ca..."
"Vedeti? Sunt ganduri care va fac sa va pierdeti concentrarea"
"Nu, domnule, nu va permit sa dati vina pe nevinovatele mele ganduri. Farmecul dvs e de vina. Dar, sa revenim. Imi asum intreaga responsabilitate pentru tot ceea s-ar putea intampla, declar ca inteleg riscurile la care ma supun, semnez si gata."
Ei si cand sa plec, unul dintre ganduri tasneste din bagaj, imi pune o piedica si ma lungesc la picioarele domnului in uniforma. El, rade infundat, ma ajuta sa ma ridic si cand credeam ca am scapat, imi spune "V-as da o replica dar eu nu mi-am luat gandurile cu mine. E mai sigur..."
Intr-un moment de o importanta extrem de mare, o situatie care necesita seriozitate, decid sa le ascund intr-un rucsac. Le pun pe cele nastrusnice mai jos, le acopar cu altele mai cuminti si iau atituninea de om serios. La un moment dat, cand credeam ca am reusit sa fac impresie buna, cel mai neastamparat dintre ele se strecoara afara din rucsac, si se urca incet pe umarul meu. Nu l-am simtit dar imi imaginez cum se stramba si ce giumbuslucuri facea, pentru ca dintr-o data fata interlocutorului meu s-a lungit, el s-a albit, a facut un pas in spate si dupa cum ma privea ma simteam cam cum te-ai simti sa nimeresti din greseala intr-un salon dintr-un conac in care doamne stilate in rochii vaporoase beau ceaiul din cesti din cel mai fin portelan, iar tu, imbract in bermude, cu tricoul pe care se vad urme de la tavalitul in iarba, cu mainile murdare de la nuci verzi, vrei sa le saluti politicos dar iti vine si sa casti si sa ragai in acelasi timp. Inutil sa va mai spun ca discutia a esuat lamentabil. Degeaba am incercat sa-i cer socoteala, s-a transormat pe loc in mielusel si a zis cu capul plecat, ca si si cum ar fi resemnat in fata sortii : "Pai, nu tu m-ai nascocit?"
In farmacii de exemplu, te intampina afisul "Interzis accesul cu animale", in magazine de haine e interzis cu inghetata sau mancare in general, pe unele usi scrie interzis persoanelor straine, daca intr-o buna zi ma trezesc la usa unei institutii pe care scrie "Interzis accesul cu ganduri", eu ce ma fac? Ce fac cu ele, ca doar nu am curajul sa le las la usa, imi cunosc destul de bine "marfa" stiu de ce sunt in stare. Deci, caut loc de parcare pentru ganduri. Dar nu e chiar simplu. Trebuie sa fie fara asfalt, sa nu se juleasca prea tare, cu semi umbre pentru ca nu le plac extremele, cu cateva mingi colorate ca sa-si recontruiasca din ele universul, si neaparat imprejmuit ca sa nu se furiseze. A! Si nu vreau sa mi se elibereze tichet pentru ca l-as rataci intr-un sertar iar cand il voi gasi, ma voi ingrozi cand voi vedea cat timp au stat gandurile mele fara mine...

Da-mi un "Like" si-ti jur iubire . . .

2011-01-24T13:29:00.002+02:00

FOTO

Mi s-a spus candva, mai in gluma mai in serios, ca nu sunt pe Facebook, deci nu exist. Am luat-o ca pe o gluma si nu am reactionat in nici un fel. La un moment dat insa, incercand sa dau de urma fostilor mei colegi, mi-am dat seama ca aproape toti s-au ascuns pe FB si, neputand sa le accesez contul in calitatea mea de mare anonim, am fost nevoita sa intru si eu in aceasta lume necunoscuta la acel moment. Nu vreau sa evidentiez aici probleme legate de prieteni virtuali, viata on-line, cauza si efect, avantaje si dezavantaje, dorinta intergrarii intr-un anume grup, singuratate ambalata frumos in iluzia prieteniilor false, izolare sau refulare. E un subiect mult prea complex si nu am chef inca de asemenea dezbateri. Eu nu inteleg insa un lucru. Stiti cu totii cum functioneaza Facebook-ul. Ei, din "prieten in prieten" ajungi la niste persoane pe care fie nu le-ai vazut niciodata, fie, din contra, cu care te intalnesti in fiecare zi, sa zicem...la piata. Nimic rau in asta. Insa, stupoare! Cel cu care te intalnesti in fiecare dimineata e cu totul si cu totul alta pesoana decat cel caruia ii dai cate un "like" cand nu ai chef sa-i lasi un comentariu. Din poze pare muuuuult mai "relaxat" ca sa fiu o adevarata "lady" si sa nu folosesc cuvinte urate. Dar, stati asa ca iar o iau pe aratura... Odata ce a apus moda Hi 5-ului credeam ca si pozele facute in baie cu telefonul mobil au intrat in istorie pentru posteritate. Dar, se pare ca am sperat degeaba. Am gasit si aici persoane care inca vor sa impartaseasca cu noi bucuria schimbarii faiantei din propia baie. Asta nu e nimic rau pana la urma, despre alt gen de persoane vreau sa vorbesc. De ce oare sa-ti faci poze in diferite pozitii si tinute cat se poate de lejere daca natura nu te-a inzestrat cu un corp potrivit pentru astfel de "sporturi extreme"? Nu vreau sa spun, Doamne fereste, ca daca ai cateva kilograme in plus ar trebui sa te refugiezi in munti sau sa fugi de blitz-uri. Nu, in nici un caz. Dar daca vrei sa-ti afisezi sunculitele care se revarsa din lenjeria muuuult prea mulata, pentru mama, pentru iubitul tau aflat poate, mai departe de tine, pentru matusa din Croncatele, nu ai vrea, pentru binele nostru, al tuturor, sa le afisezi doar pentru ei?Nu crezi ca e mai sexi sa-ti faci profilul privat? Suntem cu totii de acord ca esti foarte frumoasa, dar te admiram si cand esti imbracata, nu trebuie sa te joci totusi, cu nervii nostri. Cu ce i-am gresit eu la lume, de in fiecare dimineata cand imi verific contul, pe pagina mea, apare cate o poza din asta? Cu ce, cu ce, cu ce? De ce, de ce , de ce? Si in pat, si pe balcon, si pe pereti, si cu capul in jos, si cu cracii in sus, si in stanga si in dreapta? Te rog, ai mila, apreciez aceste poze atat cat pot eu, dar sincer, nu-mi doresc nimic mai mult de la tine, decat atat cat presupune o relatie de amicitie intre doua persoane de acelasi sex, deci nu-mi voi schima orientarea dupa ce voi binocla ochii a uimire, la aceste capodopere facute in debara. Adica, poti fi frumoasa daca iti cunosti limitele, daca nu, risti sa cunosti penibilul. Din motive lesne de inteles, nu voi posta pozele cu pricina, doar un exemplu asemanator.

FOTO

La un pas de a pune punct relatiei . . .

2011-01-18T21:17:00.001+02:00

S-a intamplat ieri dimineata. Din senin. Fara nici o explicatie, fara un motiv intemeiat, fara sa ma faca sa inteleg. Cu o seara inainte, totul parea in regula, nici un semn care sa ma duca cu gandul la ceea ce urma sa se intample in zori. Nu mi-a dat nici o clipa senzatia ca ar putea renunta asa usor si atat de repede, nu au fost deci "antecedente" , cel putin nu din partea lui. Am adormit linistita, cu gandul ca ma va trezi asa cum facea de obicei, ca eu il rog, sau mai precis, il oblig sa ma mai lase putin sa lenevesc, iar el, obisnuit cu mofturile mele matinale, sa accepte fara sa protesteze si sa revina mai insistent peste cateve minute. Dar nu s-a intamplat asa. Nici macar nu s-a obosit sa ma anunte ca e timpul sa plec spre serviciu. Cand am deschis ochii el era tacut si atunci am inteles ca undeva, s-a produs o fisura. Am crezut ca se va rezolva repede problema dar, pentru ca eram intr-o oarecare intarziere, am ales sa aman pentru mai tarziu incercarea mea de a face ceva in acest sens. Se pare ca nu a fost o alegere tocmai buna. Tocmai aceasta amanare l-a redus complet la tacere. Toate eforturile mele ulterioare de a-l face sa-mi dea si cel mai mic semn, au fost zadarnice. Mi-au trecut atunci prin cap o mie de ganduri. Degeaba, nici unul nu ma ajuta sa il fac sa se razgandeasca. Am facut ceea ce am stiut eu ca e bine sa faci in astfel de situatii, am incercat din rasputeri tot ce s-a putut pentru a remedia problema, dar el, nici un semn. Atunci am inteles cat de atasata eram de el, desi, in conditii normale, nu as fi realizat cat imi e de drag. Poate nu l-am apreciat niciodata la adevarata lui valoare, dar acum cand ma gandeam ca va trebui sa-mi iau gandul de la el, mi-am dat seama ca mi-ar fi greu fara. Ciudat, nu as fi crezut asta, nu-i intelegeam pe cei care jurau iubire vesnica unui simplu ....
Am vrut si eu sa cedez, dar tot nu vroiam sa cred ca nu mai e nici o sansa. La un moment dat insa, mi-a venit ideea salvatoare. Imediat dupa gestul acesta, s-a luminat, mi-a urat ceea ce-mi doream eu, si am reluat totul de la momentul din seara precedenta. La cat de bucuroasa am fost atunci cand mi-am dat seama ca si-a revenit, am preferat sa uit ca m-a facut sa-mi stea sufletul in loc si i-am promis tacit ca nu o sa mai fac gesturi brutale in preajma lui, fiind posibil ca acestea sa-l fi adus in timp la aceasta stare. Acum e din nou asa cum trebuie sa fie.
Pentru cei care vor fi vreodata in situatia mea, poate va ajuta concluziile la care am ajuns :
1. Chiar daca intr-un prelungitor se alimenteaza un calculator si doua boxe, nu inseamna ca locul ramas liber e in perfecta stare de functionare.
2. Chiar daca seara telefonul vostru are 2 liniute la baterie, e posibil ca peste noapte sa ramana atat de gol incat nici macar putere sa se aprinda sa nu mai aiba.
3. Daca va bazati doar pe alarma telefonului, aveti multe sanse sa nu ajungeti la timp la serviciu. Eu cred ca imi iau ceas cu cuc :))
4. Acum serios, daca i-am scos bateria, i-am scos cartela, le-am pus la loc, l-am pus in priza si el nici macar un ticait, nu aveam motive sa intru in panica la gandul ca am ramas fara telefon? Mai ales ca niciodata la 2 liniute nu se inchidea asa de tot de tot.
Si daca, asa cum am scris la 1, numai locul ala liber era defect, eu cum sa-mi dau seama?
Ideea salvatoarea care ne-a readus relatia pe fagasul normal? Am pus incarcatorul in alta priza :)))

Poveste cu un purcelus roz

2011-01-15T15:54:00.004+02:00

Se spune ca prostii rad de ce-si aduc aminte, nu? Eu nu ma cenzurez atunci cand vine vorba de autoironie asa ca las zicala sa fie universal valabila si sa se aplice in voie si in cazul meu. Da, si eu mi-am amintit si am ras pentru ca altceva mai bun nu pot face desi, in momentul in care faptele faceau parte din realitate si nu apucasera drumul amintirilor, nu prea puteam rade, din contra! Sa intru incet in subiect. In urma cu putin timp, cineva m-a salutat politicos cu "Buna dimineata!". I-am raspuns din reflex dar, ~~zambetul~~, ranjetul pe care-l afisa a declansat un mecanism ciudat si omuletii din creierul meu au inceput sa deschida rand pe rand sertarase pe care le vroiam inchise definitiv. Intr-unul din aceste obiecte de mobilier care-mi decoreaza mie interiorul capului, se afla si aceasta amintire care, asa cum spuneam, acum ma face sa rad. Se facea ca era o fiinta bipeda care vietuia in pace si armonie cu alte fiinte, intr-o pestera cu peretii colorati si tavanul suficient de inalt incat sa nu-i lezeze in nici un fel pe cei cu pretentiile mai mari decat posibilitatile. Pestera nu era ca toate pesterile, ca doar si unii oameni din ea se credeau diferiti de toti ceilalti (stiti voi: desteptii tuturor desteptilor, frumosii tuturor frumosilor, minunatii tuturor minunatilor, etc.) Nu existau nici stalactite, nici stalagmite, doar ici colo, particule de gheata cazute de pe umerii unora dintre cei care-si faceau veacul pe acolo. Nimeni nu deranja pe nimeni, toti isi vorbeau calm si frumos, codat uneori, pentru ca am uitat sa va spun, peretii acelei pesteri aveau capacitatea de a capta sunetele intr-un mod ciudat, iar ei, nu vroiau ca zgomotul sa razbata dincolo de zona in care-si exercitau dreptul la munca, la viata si la ce vreti voi. Intr-o zi insa, linistea a fost spulberata, de unul dintre bipezi care a inceput sa protesteze vehement impotriva altui locatar. Si a inceput personajul nostru sa adune toata mocirla din propia-i existenta si sa arunce cu expresii dintre cele mai josnice. Va intrebati, probabil, de ce s-a rasculat personajul. Pentru ca, el, in semi cretinoiditatea lui, credea ca are o importanta atat de mare in viata fiecarui om din pestera incat se credea indreptatit sa stie si cel mai mic detaliu despre ceea ce face fiecare dupa ce paraseste spatiul comun. Trebuia sa i se spuna de cate ori repira pe minut, ce papa, ce bea, ce c.ca fiecare in lipsa lui. Atunci cand cineva a refuzat sa-i ceara ajutorul la spalatul rufelor, alegand sa le spele singur, ferit de curiosi, si a aflat mult mai tarziu decat si-ar fi putut inchipui, a inceput sa tune si sa fulgere si linistea pesterii s-a spulberat. A tarat dupa el si alt biped cretinoid cu care, o scurta perioada, a construit un mic munte de rahatel, pe care insa l-au imprastiat din greseala tot in zona lor de activitate si atunci s-a facut din nou liniste. A durat putin, pentru ca un alt locatar a fost luat in vizor din cauza ca a uitat sa declare numarul exact al cerealelor consumate la micul dejun. Bipedul isi duce existenta in continuare in pestera printre alte fiinte, carora le zambeste, le furnizeaza vesti legate de vietile vecinilor, pentru ca apoi, cu zambetul pe buze, sa le improaste cu noroi in fata celor despre tocmai a insirat "exclusivitati" legate de viata personala. . .
Recunosc, atunci, a fost un moment in care am avut impresia ca sistemul meu de valori tinde sa se prabuseasca. Nu intelegeam motivele pentru care a ajuns sa nu mai raspunda nici la salut doar pentru ca cineva a preferat sa nu-i dea raportul despre ceea ce isi dorea sa pastreze pentru el. Acea persoana nu a facut si nu va face niciodata parte din viata locatarilor mai mult decat o anume situatie o impune, nu i s-a dat o clipa senzatia ca este considerat prieten si poate din acest motiv nu-i inteleg nici acum reactia de atunci. Acum cand imi amintesc inteleg ca atunci cand se straduia sa improaste cu noroi avea putin din gratia unui purcelus roz care patineaza pe muzica lui Chopin si inevitabil, ma pufneste rasul. Timpul a trecut, acum ne comportam ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic pentru ca el considera probabil, ca a procedat normal, iar eu am preferat sa uit, pentru bunul mers al motoarelor care mai incalzesc atmosfera din pestera. De fapt, nici nu mai conteaza. Doar din cand in cand omuletii mei isi scot dintisorii si scriu pe un blog amarat despre porci roz si bipezi semi cretini.
Dar oare ce m-a facut sa scriu asta? A, da! Acum cand m-a salutat am realizat ca semana exact cu cel din poza de mai jos

P.S Aceasta este o poveste si va rog s-o tratati ca atare. Iar pentru cei care vor sa lase comentarii, inainte de a va multumi, va spun doar sa nu incepeti cu "inseamna ca nu te merita, nu trebuie sa suferi, lasa-l sa se duca dra...", pentru ca nu e cazul! Asa cum am scris mai sus, vietuim impreuna numai in pestera, si asta nu depinde de noi. Despre ce a fost, este sau va fi in afara acestei pesteri, nu voi scrie aici, sau daca o voi face, cu siguranta nu pe tonul acesta de om care nu a dormit suficient si nu are chef sa se apuce de munca!

Nuxe Huile Prodigieuse.Review

2011-01-14T09:04:00.001+02:00

Scriam in urma cu ceva timp AICI despre acest ulei despre care am aflat de pe blogul "patronat" atat de frumos de LILI. M-am documentat apoi de la SURSA PRINCIPALA si uite asa am ajuns sa mi-l doresc si eu. Am scris, am confirmat, am primit raspuns si am asteptat... Auzisem eu ca Mihaela e tare darnica dar sincer nu speram sa-l primesc. Au fost ceva peripetii cu coletul dar mare mi-a fost mirarea cand, cu foarte putin timp inainte de Revelion, mi-a sunat un domn la usa si mi-a dat pachetul.
In primul moment m-a atras mirosul. Nici puternic, nici abia sesizabil, nici dulceag, nici intepator, adica exact pe placul meu. Ma duce cu gandul la o "sedinta" de aromatherapy de cate ori deschid sticluta. L-am folosit si in masca de par, si in masca de fata, si cu lotiune de corp, dar, cel mai mult, pe fata, amestecat cu crema (dimineata si seara). Ei bine, acum nu ma lasa sufletul sa-l pun in par sau sa-l amestec cu crema de corp pentru ca incepe sa se goleasca sticluta si imi face prea bine la ten. :) Imi lasa pielea catifelata, o simt hidratata si relaxata. Pun putin ulei in palma, crema, si gata "tratamentul" meu. Sunt foarte multumita de el si ma bucur ca din cate am citit tot Aici se gaseste in unele farmacii. Multumesc tare mult, Mihaela!!!

Hai Joiană la botez. . .

2011-01-07T00:24:00.000+02:00

Imi pare rau dar nu ma pot abtine! S-a incheiat o zi de o importanta deosebita pentru cei, din ce in ce mai putini, care inteleg cu adevarat. In fiecare an in aceasta zi, sau in oricare alta in care se aduna buluc credinciosii la cele sfinte, avem parte de un spectacol frate cu circul de cea mai proasta calitate. Dar, sa le luam pe rand. Am ascultat o stire despre un popa dintr-un sat din vecini care, asa cum e obiceiul din strabuni, de Boboteaza, arunca cu apa sfintita peste tot in ograda. Ei, si cum canta el de zor, ajunge si la animalele din dotare. Si ce imi e dat sa aud? "In Iordan Botezandu-Te, Tu, Doamne, stai Dana, stai, inchinareaaa...." What? Tinand cont de faptul ca era acompaniat de un latrat, de un neghezat si de multe behaituri si muuugituri, in mintea mea s-au nascut brusc doua ganduri razlete : daca nu cumva e vorba de un remix (dar, popa nu zicea yooo man, si stiam ca pacatuiesc asa ca pe asta l-am abandonat repede) si evident, gandul care ma macina si acum "cine este Dana?". Adica tare as vrea sa stiu care dintre dobitoacele alui mai de sama om in sat raspunde la numele de Dana. Sa fie iapa, una dintre miori, vaca, poate cainele? Rate si curci nu am auzit pe fundal, deci nu ma incurc cu astfel de detalii. Din motive independente de vointa mea nu va pot pune inregistrarea, dar merita macar o data in viata sa auziti asa ceva, oricum stiu ca aveti imaginatie bogata si puteti intregi in minte tabloul, fiecare animal "urland" pe limba lui, un popa cantand si apogeul atins de Dana.
Buuuun. Stirea continua cu oamenii care au stat oreee bune la coada ca sa ajunga la apa sfintita. Unul dintre ei este intrebat ce va face cu ea, la ce foloseste aceasta apa si ce semnificatie are. Raspunsul m-a lasat perplex, adica a oferit atatea explicatii stiintifice incat eu nu am inteles nimic, dar va las pe voi sa-mi spuneti "pai, da, adica este ceva asa, cum sa va spun io, sigur, o folosim, e... amelioreaza ca sa zic asa". Bineeeee tataieee! Adica habar nu ai pentru ce stai in frig, pentru ce induri toate coatele in spate, dar esti de apreciat ca vrei sa ne egzplici ca sa spun asa. Oare oamenii astia care se calca in picioare, imping copii, batrani, femei gravide sa ajunga mai repede la butoi, injura, tipa, dupa ce pun mana pe fosta sticla de cola sau de bere, actuala sticla cu Agheazma, brusc devin usa de Biserica? Brusc ii iubeste Dumnezeu mai mult? Asa, fara nimic? Acum injur, calc pe cap o babuta, ajung in fata, iau sticla si se face lumina in jurul meu? Imi amintesc de o alta stire de pe un post national, tot in ziua de Boboteaza, in care o femeie este intrebata pe la orele amiezii "sunteti aici de azi dimineata, nu ati inghetat de frig?" Femeia, care nu mai razbea sa-si faca cruci, raspunde "da cum dracu sa nu inghet...". Numai mie mi se pare ca s-a cam pierdut Esenta?

Florin Chilian - Ca-n viata

Un alt inceput. . .

2011-01-05T01:59:00.004+02:00

Se presupune ca, fiind prima postare din acest an, ar trebui sa scriu ceva inteligent, nu? NU! Am trecut cu bine peste perioada in care si vanzatoarea din colt parea interesata mai degraba de ce ti-a adus Mosu' decat de ceea ce vroiai sa cumperi. Au venit apoi acele cateva zile in care "Ce faci de rev?" razbatea ametitor din toate partile, aveam impresia ca pana si in zgomotul produs de frigider deslusesc acesta intrebare stupida. In aceasta perioada primesti telefoane de la persoane cu care nu ai mai vorbit de un an :"Aloo, vai draga, ce mai faci nu mai stiam nimic de tine, esti bine?" "Da, multu...", "Auzi, tu ce faci de Rev, eu sunt disperata", "Pai eu o sa...", "Da, draga, eu trebuia sa merg la Viena, dar pana la urma m-am decis sa il fac in Poiana Brasov, e mai cool asa. Dar parca tot mai bine era in Viena, tu ce zici?" "Eu cred ca...", "Tu unde ai zis ca mergi, parca te-am intrerupt", "Eu ziceam ca merg...", "Auzi, hai ca mai vorbim, am un apel in asteptare de la o tipa care mi-a gasit modelul pentru rochie. Pupici draga". Si o sa mai sune exact in 30 decembrie sa-mi spuna unde va merge de "rev", de parca fix de grija asta nu mai face pamantul miscarea de rotatie, dar totusi fara astfel de oameni, lumea ar fi mai trista, nu-i asa? Apoi mesajele care incep cu "fie ca..." aceleasi mesaje primite de 50 de ori de la persoane diferite, mesaje trimise de Mimi semnate Gigi ca e mai simplu sa dai "forward", mesaje in versuri, clopotei, pahare, crengute de brad, ingeri care canta, copii care se bucura. Nu stiu de ce atata agitatie in jur, in fond totul se reduce la mancat, baut, pupat, baut, dansat, mancat, baut, doar ordinea se schimba putin si iar baut si iar mancat si gata anu'. Un an nou, o intrebare si mai stupida decat cea referitoare la cum iti petreci revelionul "Ce planuri ai pentru 2011?" Soc! De asta o sa scapam abia prin martie, cand lumea va deveni brusc interesata de ce martisor ai primit, apoi ce faci de Paste, apoi ce ti-a adus Iepurasul, apoi unde pleci in concediu, siii, daaaa, din nou ce faci de revelion? Eu am multe planuri pentru 2011. In primul rand sa stopez incalzirea globala, apoi sa salvez balenele, sa incetinesc imbatranirea la animalele aflate pe cale de disparitie, sa-l bat pe Obama la 66, sa le fac pe cele doua Corei sa se impace, sa-l conving pe Base sa plece vreo 75 de ani intr-o croaziera si, daca ramane timp, sa beau o tuica fiarta cu Bill Gates. E in regula? A pus vreun avion frana ca sa fie pilotul atent la planurile mele?
Sigur ca fiecare isi face bilantul si are planuri, insa de ce sa le intindem pe un an intreg? De ce asteptam 31.12 pentru a vedea unde am gresit si ce nu a mers pentru a trage frana de mana si a incerca sa reparam ceva? Stiti ca se spune ca daca vrei sa-L faci pe Dumnezeu sa rada, ii spui planurile tale de viitor. E drept planuri am si eu si da, e Cineva care mi le cunoaste dar sigur persoanele care-si fac un obicei din a intreba asta nu sunt cu adevarat interesate. Va doresc un an asa cum ati visat! Sa fiti sanatosi, dragii mei. Eu nu stiu ce fac sau ce vreau sa fac peste 2 luni, stiu ca acum, vreau sa ascult pe repeat melodia de mai jos, si sa o pot fredona zambindu-i cel putin pana ... . La multi ani, prieteni dragi!
Era sa uit, ce faceti de revelionul 2015? :))

Acorduri pentru suflet. . .

2010-12-20T09:20:00.000+02:00

De aceasta data cuvintele palesc in fata unui oftat mirat. Acum nu o sa spun nimic, va rog doar sa ascultati cu sufletul si sa priviti cu ochii stersi de indoieli :

Draga Miruna

2010-12-17T02:24:00.002+02:00

Avertisment : aceasta postare contine un limbaj care i-ar face pe unii sa-si dea ochii peste cap si s-ar putea sa ramana asa. Mai bine evitam aceste neplaceri si daca ne consideram prea fragili, ne limitam doar la a asculta melodia. Dati play si cititi:

Candva, o anume Miruna a fost iubita sincer, curat si frumos. S-a destramat iubirea dar el, romantic, nebun si singur, isi dorea sa-i pastreze amintirea parfumului lasat pe o banala camasa de noapte. Frumos, nu? Ei bine, acea Miruna a imbatranit, camasa e acum roasa de molii, el saracul, poate isi inneaca amarul intr-o bodega de la marginea orasului, sau poate, plange pe o alta camasa de noapte. Timpurile s-au schimbat, o alta Miruna si-a facut aparitia in peisaj si s-a facut si ea iubita. Si acea poveste s-a incheiat numai ca junele a ales un alt mod de a-si plange dragostea ranita : (citez din Dilema Veche) "La metrou, un tip care-mi ajungea pînă la umăr scria fix sub nasul meu un SMS. Ar fi trebuit să închid ochii ca să-i respect intimitatea, dar n-am putut. Şi am citit aşa: „Să îţi fut, dragă Miruna, Cristosul mortilor mă-tii“. Un întreg roman rus într-un singur SMS. Respectele mele. (L. V.)" Am incheiat citatul.
Stimabila Miruna, este de apreciat faptul ca cel pe care l-ai lasat sa te iubeasca injura corect din punct de vedere gramatical ceea ce inseamna ca ai si tu onoarea ta, fapt ce ma determina sa te felicit. Dar acum fie vorba intre noi, nu era de preferat unul ca cel din prima poveste? Dadeai si tu o carpa si scapai? Oricum draga mea Miruna, bravo fa, l-ai ales pe spranceana. Iti doresc totusi ca urmatorul print din viata ta sa-si doreasca ceva de la tine, si sa-ti lase mama in pace. . .

Colindam a paguba...

2010-12-05T10:01:00.000+02:00

Avertisment : Pentru cei care nu au simtul umorului, sau pur si simplu s-au trezit cu fata la cearceaf, sfatul meu este sa nu citeasca mai jos pentru ca sigur se vor enerva si nu-mi permit sa lezez integritatea nimanui.

Am pus mai jos o piesa care a picat la tzanc, m-a uns pe suflet cum se spune prin urbe. Puneti-ma la zid si impuscati-ma pentru acest moment de sinceritate dar nu pot altfel. Am fost la concertul de colinde a lui Stefan Hrusca. M-am plictisit ingrozitor!!! La un moment dat am iesit din sala(eram pe scaunul de langa usa deci nu-mi veniti cu texte ca i-am deranjat pe platitorii de bilete), am revenit, m-am foit, m-am rasfoit, ma uitam la ceas din minut in minut (ce urat din partea mea, nu?). Daca dadeam si banii pe bilet cred ca ajungeam sa "trag in pianist". Acum o sa ma intrebati, pe buna dreptate, cine m-a pus sa merg. As spune, vorba batranilor, ca dr**ul m-a pus, dar nu-i frumos. In primul rand, sa zicem meseria, apoi curiozitatea si nevoia de a asculta ceva frumos. Mie imi place Hrusca de mor dar am ajuns la concluzia ca in nici un caz cand colinda. E deja prea mult. Incepand cu luna noiembrie deschid televizorul - Hrusca, radioul -Hrusca, le inchid si aud de la vecini Hrusca, in magazine Hrusca, in masini la semafor Hrusca mixat de Guta, dar asta-i alta discutie, deschid frigiderul... nu e Hrusca ascuns acolo stati linistiti, dar brusc imi amintesc de "si ne da un colacut...ca s-o crapat covata..." cine canta asta? Hruscaaaa! Ei, nu-i prea mult? Ani la rand in preajma Craciunului ascultam Hrusca pana la refuz si uite, am ajuns sa nu mai suport nici un "ler" pe acordurile lui. Si inca ceva, ca sa fac cumva legatura cu piesa si sa va las sa va vedeti de treaba, cu o gramada de facturi scadente, cu "gheata la mal" adica in calorifere, cu banci care te suna nu sa-ti ureze ceva de bine, ci de mama in cel mai bun caz, cu frigider care arata ca nou, adica gol, vine si Hrusca si incepe "deschide usa crestine ... si ne da un colacut", nu-ti vine sa pui cainii pe el? Poate la anu' vine cu varianta "deschide sa iti dau" si atunci imi schimb si eu parerea :)) Lasand gluma la o parte, baietii astia au un umor atat de fin si un mod de a intoarce cutitul in rana fara sa simti, incat nu ai cum sa nu-i asculti cu drag mai ales cand incearca sa colinde. Si nu-si bate nimeni joc de Hrusca aici, daaa?

Giveaway Prodigieuse - special pentru bloggerite

2010-11-30T11:58:00.000+02:00

Sunt multi oameni interesanti in online, oameni de care ai multe de invatat, oameni haiosi care te incanta sau a caror randuri te relaxeaza. Dar oameni atat de darnici ca Mihaela mai rar iti e dat sa gasesti, mai ales printre bloggeri. Ii citesc blogul cu drag si interes pentru ca acolo gesesc sfaturi utile oricarei fete, femei, doamne, domnisoare, cum vreti voi. Daca pana acum m-am multumit doar cu cititul, notatul si aplicatul, acum am decis sa trec la fapte marete. Darnica, dupa cum spuneam ea ne propune AICI un cadou pe care sincer nu vreau sa-l ratez. Cam despre asta e vorba :

EFICIENT PRIN NATURA

Huile Prodigieuse este un ulei uscat cu o formula unica ce imbina eficienta plantelor prin concentratia unica de 30% uleiuri si vitamina E , pentru a hrani , repara si infrumuseta fata , corpul si parul printrun singur gest .

BENEFICII PRETIOASE PENTRU TENUL TAU

Fata sunt corpul sunt moi si catifelate . Parul este suplu , lucios si plin de volum .

INGREDIENTELE ACTIVE

Acest ulei va ofera un cocktail unic de 6 Uleiuri pretioase extrase din plante ( Limba mielului , St,Jonhnswort , migdale dulci , camelia , nuci de padure , nuci de macadamia ) pentru o piele catifelata , un par matasos si un aspect imbunatatit al vergeturilor .

Este un ulei potrivit pentru toate tipurile de piele si par , indiferent de varsta ( de la 36 luni in sus ) .

Beauty TIPS
Amestecati o picatura de Huile Prodigieuse cu fondul de ten : acesta va aluneca lin pe fata dumneavoastra si va da un aspect impecabil .

Puneti cateva picaturi in palma si masati parul pentru a obtine un efect de par natural cat mai sanatos .

Turnati cateva picaturi de Huile Prodigieuse in baie pentru un moment Spa unic .
Ritualul meu de beauty
Amestec in palma cateva picaturi de Huile Prodigieuse cu crema de zi cu zi ... totul se multiplica , mai putin ridurile fine senzatia de ten obosit . Imi dau din abundenta cu Huile Prodigieuse pe picioare apoi le infasor in ciolofan de bucatarie si stau asa cat pot => picioare ca de bebelus ( ADIO picioare crapate si uscate ) . PUR SI SIMPLU ... IL ADOR . Este produsul meu esential din trusa de frumusete , fata , par , corp este potrivit pentru orice nevoie de beauty .... am sa il personalizez si am sa spun : HE PUTS A SMILE ON MY FACE ... veti vedea DE CE .

Intarti pe blogul ei, gasiti multe surprize, iar mie va rog sa-mi tineti pumnii sa il pot testa!

Off, "balbatii" astia...

2010-11-09T14:20:00.004+02:00

Dragii mei barbati, e clar, demonstrat stiintific ca noi venim de pe o planeta diferita de a voastra, e drept, a noastra e putin mai aproape de Soare dar asta nu trebuie sa va complexeze, avem suficiente rezerve de gheata atunci cand situatia o impune. Da, stim ca uneori va straduiti sa ne dati impresia ca toti aveti acelasi material genetic, reactionati la unison in anumite situatii de viata, in momentele cele mai importante pentru noi (chiar si daca pentru noi un episod din "iubirea pentru cocostarcul meu" vizionat in doi e un moment solemn). Ne-am consolat cu gandul ca e greu sa tineti minte cu ce eram imbracate la prima intalnire, e imposibil sa va amintiti ziua aniversarii noastre, vi se pare un calvar sa ne urmariti ritalurile de seara de dupa dus cand pierdeti sirul numarand cremele si lotiunile la care apelam sperand sa ramanem vesnic sclipitoare pentru voi. Uitati mai mereu sa ne apreciati calitatile de gospodine cand va asteptam cu cina (e chiar imposibil sa spuneti "iubita, painea cu gem a fost mirifica"???). Va dati ochii peste cap de parca v-a lovit pe toti orbu' gainii cand ne invartim in oglinda si vociferam ca am pus 350 de grame pe noi. Nici dupa secole de astfel de scene nu ati inteles ca noi de fapt nu credem asta dar asteptam sa ne spuneti voi ca suntem trase prin inel sau ca voi tot ne vedeti frumoase si asa, cu ceva sunculite pe solduri? In timp ce noi rascolim in supermarket rafturile cu produse lactate cautand iaurtul "acela" cu minus 10% grasime, pe voi brusc va suna "gigel" ca are probleme cu calculatorul si trebuie urgent sa fugiti sa rezolvati situatia, ca viitorul lui "gigel" sta in mainile voastre dibace. Daca sufletul ne dicteaza ca trebuie sa va povestim exact in timpul meciului Romania - Coasta de Azur (asta in ce divizie e? :))) ) despre colega de birou (Cici) care s-a certat cu colega de palier, de ce a doua zi enumerati toti sfintii ca voi nu stiti cine-i Cici? Sa stiti ca atunci cand deschideti dulapul, niciodata camasa, pijamaua sau sosetele nu o sa va strige pe nume. Daca in fiecare seara si dimineata stati ca puisorii in cuib asteptand papica si va uitati lung spre hainele asezate frumos, nu o sa va cada in brate ceea ce cautati. "Iubiiitttaaaaa, nu mi-ai vazut pantalonii, aseara i-am pus aici". Ba da dragul meu, azi noapte i-am luat si am facut perdele din ei...Nu va punem la indoiala inteligenta, din contra, daca ne-ati ales pe noi e de la sine inteles ca excelati la acest capitol, dar de ce mama naibii nu va folositi de banalul "citit" si atunci cand faceti baie? Dupa ce iesiti de la dus, ca niste mielusei, veniti la noi "auzi, draga mea, ce e ala din sticla verde ca m-am spalat cu el dar miroase putin ciudat?". E Domestos draga, dar stai linistit omoara microbii si din cele mai ascunse locuri... Dar noi tot va iubim chiar daca nu intelegem de ce atunci cand va vin prietenii in vizita va stanjenesc apelativele noastre pline de dragoste si mai ales respect : "gandacel, motanel, iubirica, shonshonel". In fine, cu "cele doua cuvinte" ce aveti? E chiar atat de greu? Hai, inchideti ochii si spuneti repede, va promit ca nu patiti nimic, decat ca, daca ne place va trebui sa dezvoltati si atunci mi-e mila de voi, dar merita sa riscati macar o data, gasim noi pe urma butonul de "repeat". Dar sa stiti ca daca vi le spunem noi si voi spuneti "si eu ", nu se pune. Hai, domnilor curaj!
Dragele mele, priviti si va minunati ce fete traumatizate au bietii de ei pusi in fata celor doua cuvinte, nu-i asa ca merita "giugiuliti"? Par asa inocenti si neajutorati de parca-ti vine sa uiti tot si sa le faci o portie de cartofi prajiti :)

De la Gugal citire...

2010-11-03T19:26:00.004+02:00

Libertatea de exprimare pentru unii pare mult prea libera... Curiozitatea ne da tuturor batai de cap, e drept. Dar ce scrie omul aflat singur in fata calculatorului inainte de a da "search", tinde sa-si castige titlul de "fenomen social". Am selectat cateva dintre cuvintele sau frazele pe care oamenii le-au cautat pe net in ultimul timp si, prin nu stiu ce minune, au aterizat pe blogul meu. Le-am scris mai jos pe cele cu care m-am delectat si eu, ingrosate si subliniate, sa iasa in evidenta ca ar fi pacat sa se piarda in negura timpului. Langa ele, am raspuns politicos, ca omul sa-si satisfaca curiozitatea care, poate il macina rau, din moment ce a apelat la nenea "googalu". Am citit si pe alte bloguri astfel de postari despre frazele cautate de diversi indivizi, fraze care, desi fara nici o legatura sau explicatie, au dus individiul direct pe acel blog. Recunosc ai mei sunt cuminti in comparatie cu altii. Totusi, merita si ei atentie. Enjoy!

suflet trist - il cauti la mine pe blog? Nici cu GPS nu o sa-l gasesti...

o noua zi acelasi eu - ai prins ideea dar ai ratat esentialul, ceva nu suna bine, nu era "o noua eu aceasi zi"?

cele mai frumoase flori - sunt cele mai frumoase flori

am un sef idiot -  si pe net ce cautai? Unul mai putin idiot sau un fan club? Hai ca nu esti singur pe lume!

anamaria.7 - aia cu 7 in coada era Alba ca Zapada, nu esti pe drumul cel bun

asculta cantecul ce mi l-ai daruit nu cere mereu cuvinte - pai daca ti-a daruit un cantec era frumos sa spui si tu ceva, nu?

cuvinte din suflet trist - eu le-as zice interjectii , dar daca insisti, uite aici "aoleu, valeleu, tulaiii, ioiii"

interpretarea visului lan cu maci - daca ai visat lan cu maci inseamna ca-ti plac macii. Dar totusi ce faceai in lan?

note muzicale melodii - do, si bemol, re.  Asta-i melodia pe care o cauti?

nu vreau amintiri - Da-le "delete". Sau bea laptic cu suc de mere si nu o sa-ti mai amintesti decat culoarea faiantei din baie

iubire platonica dex - E mai greu cu practica, definita e usor de inteles. Dex n-am

melodi cu note muzicale - sunt si "melodi" fara note muzicale? Tie si celui de mai sus, va fac cunostinta cu Moga, aici nu gasiti ce va intereseaza

sa scriu muzica ''colt de suflet'' cu note - ce sa faci? Dar cu creionul nu o poti scrie? Acum sincer, tu intelegi ce-ai scris?

scrisoare catre soare despre ganduri - "Draga soare, inca de la inceput vreau sa-ti spun ca gandurile mele...". Cam asa incepi, nu uita de timbru.

cand serile reci ne inconjoara   - mai punem o plapuma pe noi.

ce intelegem prin muzica - "muzica iaste ceva care gadila placut urechea". Daca nu esti multumit, cauta numarul lui Chopen.

prin cuvinte ne cautam drumul in societate - asta mergea in secolul trecut, acum lasa cuvintele, ajuta-te de coate

decat si de cat - decat sa-ti pierzi timpul pe net, mai bine te-ai duce la scoala. De cat timp n-ai mai citit o carte? Cam asta e ideea.

avem dreptul sa gandim - avem, avem, dar unii uita asta :))

Adrian Paunescu si atat

2010-10-28T13:49:00.000+03:00

Cand aud Adrian Paunescu ma gandesc la poetul pe versurile caruia vibreaza sufletul meu. Cand spun Adrian Paunescu spun omul caruia i se datoreaza intr-o oarecare masura iubirea mea fata de muzica folk. Restul pentru mine e... praf in vant. S-au spus si se spun multe despre "activitatea" lui din perioada pe care ne tot straduim s-o uitam. Unele episoade din acea perioada imi sunt cunoscute, altele nu, ideea e ca nu ma intereseaza. De ce tot avem tendinta de a cauta in sifonierul unei persoane inainte de a ne "etala" parerea despre acea persoana? Sa fie oare asta o "impotenta cronica" a creierului de a procesa informatia si deci, de a intelege si a savura o poezie, un tablou, o melodie? Atunci, e normal sa fie mai usor de aruncat cu mocirla in omul care indiferent de opera lui, ramane un "nenorocit, nesimtit, idiot, etc" pentru ca cineva l-a vazut candva cu cravata total nepotrivita costumului, sau altcineva detine informatii clare despre un posibil trecut dubios al celui in cauza. E clar ca scara noastra de valori a fost demult rasturnata de o forta necunoscata noua, dar trebuie sa ne ridicam, sa ne scuturam de praf si sa mergem inainte, cu privirea in sus si nu cautand urme in noroi. Ce fel de mecanism se declanseaza in cazul in care desi la prima vedere te indragostesti de o poezie, dupa ce-i citesti biografia poetului, afirmi cu tarie ca pe langa el, si opera lui si-a pierdut valoarea in ochii tai? Pentru mine el ramane poet si atat, iar poetul nu are nici o legatura cu politicianul, securistul, comunistul... Starea lui Adrian Paunescu este grava. De altfel, a scris si un fel de testament sub forma de editorial, probabil intr-un moment de constientizare al bolii sale. Il puteti citi AICI. De cand am aflat de starea sa, mi-e frica sa ma mai uit la stiri. Atat pentru titlul acela sec scris pe fundal galben cat mai ales, pentru toate cate se vor spune dupa. Pentru toate vorbele marete iesite din guri care inainte de punct au scuipat. Asa e de fiecare data. Si tot de fiecare data ne promitem ca e ultima, ca am invatat si ca vom incerca sa aratam ca ne pasa pana nu e prea tarziu... "Domnilor, tace poetul, semn rau...ne-or blestema urmasii!"

Bisuri, blitzuri si ovatii

2010-10-28T07:27:00.000+03:00

Lili m-a premiat! Este de fapt o leapsa initiata de Ciprian pentru bloggerii sibieni. Ciprian s-a gandit sa-i premieze pe cei mai activi bloggeri din blogosfera sibiana, asa, drept apreciere pentru postarile lor zilnice, desigur, tinand cont si de continutul postarilor. Pentru mine, acest premiu e un fel de tragere de maneca on-line, impingere de la spate.com pentru ca ma determina sa fiu activa, adica sa dovedesc ca-l merit. Cam greu, dar o sa ma straduiesc, macar astazi, la inmanare si discurs. Eu, la randul meu, trebuie sa dau leapsa mai departe. Poate ii fac si pe altii sa scrie mai des decat pana acum. O sa fac si asta la final. Acum urmeaza discursul... Pai pe langa public, catel, purcel, (in cazul meu motan), vanzatoarea care-mi furniza cafea si tigari necesare pentru ademenirea inspiratiei de a scrie ceva, celor care m-au inteles si comentat.... Acum sunt serioasa. Lili, draga mea, chiar iti multumesc, la tine pe blog gasesc intotdeauna multe suprize placute. Cei pe care eu ii premiez sunt, tadaaaaaa, tobe, tobe, : Liviu, Cosmin, Ovidiu.
Luati poza, postati pe blog si dati mai departe... Spor la dat din taste!

Liniste si frunze in vant

2010-10-25T12:03:00.002+03:00

Astazi vreau sa tac si sa ascult. Vreau sa-mi taci si sa ma privesti zambind. Te rog, nu-mi spune nimic. Nu vreau sa aud cuvintele chinuindu-se sa strapunga linistea pentru a ajunge la mine. O sa ne prefacem ca suntem doi straini care s-au iubit pret de o clipa. Nu te intrista, nu e o stare permanenta. Daca reusim astazi sa ne privim tacuti inseamna ca maine vom avea multe sa ne spunem. Am sa te rog sa incerci sa prinzi frunzele desprinse din ram, ma doare cand le aud izbindu-se de pamant si nu as suporta nici zgomotul produs... Astazi vreau sa fiu dor eu, linistea si acest refren soptit...

Sa le trimitem caldura!

2010-10-14T09:01:00.003+03:00

Am citit la Lili pe blog un lucru care nu te poate lasa indiferent. Maine, 15 octombrie, este “Ziua internationala a comemorarii bebelusilor si a copiilor". In aceasta data, la aceeasi ora, in intreaga lume se vor aprinde lumanari pentru ingerasii care au primit aripi mult prea devreme. La noi, evenimentul se va desfasura in 11 orase, printre care si Sibiul, la ora 19. "Daca se vor aprinde lumanari in toata lumea, la ora locala (19.00) a fiecarei tari, se va crea un “val de lumina” , care va face inconjurul globului si va dura 24 de ore!”, declara Simona Steluta Marti, Voluntar-Organizatia EMMA. Pentru mai multe detalii si pentru a afla locul exact din Sibiu unde se va desfasura evenimentul, treceti pe la Lili, de la ea am preluat si eu. Daca in orasul vostru nu se organizeaza evenimentul sau daca nu puteti ajunge in locatiile respective, aprindeti o lumanare undeva afara, acolo unde va aflati. Daca nu au avut sansa sa desluseasca misterul copilariei si sa se bucure de viata, aprinzand o lumanare, veti face un inger sa zambeasca! Haideti sa le trimitem putina caldura de aici de jos, pentru ca acolo Sus, ei ne vegheza!

In 30 mai, a fost "Ziua parintilor de ingeri". Si la Sibiu, ca de altfel in toata tara, parintii a caror copii se leagana langa stele, au scris pe baloane numele copiilor pierduti si apoi le-au lasat sa se inalte spre cer. Fiecare balon a reprezentat un inger. Asa a aratat atunci cerul Sibiului
sursa foto
Pentru o clipa, pe cerul Sibiului, s-au jucat cu culorile, ingerasii. Haideti sa le luminam jocul, aprinzand o lumanare!

Cuvintele zilelor mele

2010-10-12T15:55:00.000+03:00

Sunet ascutit. Vis intrerupt. Oftat scurt. Imbratisare. Aroma imbietoare. Planuri in doi. Gust amarui. Sperante nerostite. Salut grabit. Roua. Forfota. Pasi pierduti. Priviri coborate. Tristeti nebanuite. Revedere. Zumzet. Planuri in zadar. Ganduri desarte. Forme fara fond. Irosire. Vorbe in vant. Amagire. Oboseala. Ramas bun. Ratacire. Pasi grabiti. Priviri pierdute. Tristeti apasatoare. Adiere. Ganduri nerostite. Sperante in doi. Vis spulberat. Regasire. Imbratisare. Vis. Noapte. Sunet ascutit... Acestea sunt cuvintele care ne alcatuiesc viata zi de zi... sperante in dimineata, straini pe care-i intalnim in drum si nu le banuim durerea, planuri nascute in aburi de cafea si irosite in vantul amiezii... Ce ne ramane la finalul fiecarei zile? Mai nimic daca nu gasim printre aceste cuvinte un semn de punctuatie menit sa ne alinte sufletul. Eu azi m-am regasit in acordurile de mai jos si am respirat aer curat!

Lacrimi care bat in geam...

2010-10-10T03:22:00.001+03:00

O seara friguroasa peste care ploaia si-a intins nepasatoare perdeaua. Stropi jucausi se preling pe o fereastra la care palpaie timid o luminita, incercand, prin jocul lor, sa stearga de pe pervaz iluzii care nu au avut puterea de a-si lua zborul spre lume. Cineva, sorbind linistit din ceasca cu ceai, incearca sa numere stropii adunati la fereastra si isi imagineaza ca afara, pe strada intunecata, oamenii obositi de prea multe cautari, cu gulerul hainelor ridicat, se grabesc sa se adaposteasca de ploaie. Acolo, pe strada intunecata, altcineva isi asteapta fericit iubirea si ii cauta cu ochii limpezi umbra. Zareste fereastra cu lumina care palpaie abia simtit si vazand picaturile care deja par ca o acopera, se gandeste ca dincolo de ea, intr-un colt al camerei, cineva sta ghemuit si plange...

Si aici, dincolo de cuvinte, se zaresc cativa stropi... incerc sa-mi dau seamna de care parte a ferestrei ma aflu...

Nevoia de schimbare...

2010-10-06T14:08:00.000+03:00

Nu stiu exact ce inseamna pentru voi un blog sau la ce anume va asteptati atunci cand vizitati unul. Eu am mai spus ca acesta este coltisorul meu de liniste, aici imi las din cand in cand franturi de vise, stropi de sperante, ganduri nerostite. Le astern stiind ca sunt in siguranta, le mai rasfoiesc in serile in care simt nevoia de ... aduceri aminte. Mi-e bine sa le stiu aici. Daca voi le cititi, va regasiti, sunteti de acord sau ripostati prin comentarii, nu faceti decat sa-mi dovediti ca nu sunt singura si pentru asta nu pot decat sa va multumesc, cuvintele voastre imi decoreaza acest cotlon de suflet. Nu pot scrie in fiecare zi si nici nu vreau. Acum insa, odata ce am coborat "cojocul din pod" si uitarea din gand, simt nevoia de schimbare, o pregatesc, va dura putin pentru ca vreau sa-mi fie cald si bine aici, asa cum imi pregatesc asternuturile in noptile geroase... O sa revin insa curand... Pana atunci va spun ca eu cred ca daca sufletul ti-e un camp cu flori, pot trece multe ploi peste tine, nici una nu va razbate. Eu am pastrat primavara in odaia mea iar toamna asta rece si mofturoasa nu face decat sa completeze un decor in care mi-e asa de bine... Ne "citim" curand in alt decor, cu acelasi actor, putin obosit dar mereu dornic de frumos si de spectatori cu suflet bun...Va imbratisez cu drag!

Prima intalnire cu ... el

2010-09-01T20:42:00.007+03:00

Era o dimineata racoroasa, rataceam printre ganduri si paseam atenta sa nu strivesc visul pierdut al vreunui calator. Aveam o senzatie ciudata ca o sa-l intalnesc, simteam ca este momentul sa-mi apara in cale. Mi s-a parut chiar ca-i zaresc umbra, era ascuns intr-o gradina cu tufe de liliac care inca parea ca-si plange florile pierdute demult in bratele vantului. Mi-am continuat drumul si parca ii auzeam bataile inimii, stiam ca ma urmareste dar nu vroiam sa-mi observe nici mirarea, nici bucuria, de aceea nu am schitat nici un gest. Am zambit doar pentru mine si am inceput sa pasesc mai apasat, lasandu-l sa creada ca nu il recunosc. Brusc, i-am simtit parfumul si am tresarit, era mai puternic decat m-as fi asteptat. Acum era momentul sa ne privim, stiam ca mi-a observat incantarea, nu mai puteam afisa nepasare. M-am intors dar nu am vazut decat un nor fin de praf ridicat parca de brate magice. Putin dezamagita m-am intors si m-am impiedecat de o frunza ingalbenita de prea mult dor. Am stiut ca ma priveste si ca se amuza si am decis sa intru in jocul lui. Am inceput sa rad fara sa-mi pese de trecatori, ei defapt nici nu contau, eram doar eu si... el. Nu a mai fost decat un pas, m-a imbratisat si am inceput sa dansam. Dar cu cat ma invaluia mai tare, se intensifica senzatia de frig care m-a cuprins inca de la primii pasi facuti in acea dimineata. A inteles, si-a desfacut bratele din jurul meu si a vrut sa plece. L-am rugat sa mai ramana putin, aveam multe sa-i spun, dar mi-a zambit si mi-a spus ca inca nu e pregatit dar se va intoarce curand, foarte curand. A lasat in jur o urma de parfum si a plecat. Vantul s-a linistit brusc si soarele a inceput sa se rasfete. Atunci, pentru prima data mi-as fi dorit un pian. As fi cantat pentru bucuria intalnirii cu el. . .

Haoleuuu, inima mea!

2010-08-09T14:59:00.006+03:00

Precizare: Stiu ca ceea ce urmeaza face nota discordanta cu ceea ce scriu de obicei dar, asa cum spuneam in postarea trecuta, ma mai opresc si eu din zbor si ma izbesc de realitatea zilelor noastre...
Pentru a intra cum se cuvine in atmosfera, va invit sa cititi sau sa recititi(dupa caz) AICI.

Am vazut ieri, pe un site de stiri, un titlu care m-a lasat cu gura cascata si cu ochii bulbucati : "Premierul Emil Boc a declarat că maneliştii vor putea fi impozitaţi". Hai, mai nea' Boc, pe cuvantul tau de onoare ca asa e? Tu chiar vorbesti serios sau e din cauza codului galben de furtuni? Adica, noi astia cu care-i frate codru si care suntem prieteni cu tot ce misca-n tara asta, rauri, ramuri, putem de azi sa fluturam drapelu' si sa ducem mana la chipiu' in semn de vesnica recunostinta pentru partidu' care cu legea asta sterge din dictionarul limbii romane cuvantul "evaziune"? Adevarul este ca fix de grija lu' Salam nu mai doarme poporul asta amarat. Eu te-as sfatui insa sa reformulezi propozitia: "maneliştii să fie, practic, trataţi ca toţi cetăţenii României". Nu de alta dar daca se-nfurie bulibasa, sapte generatii dupa tine se vor intreba de unde li se trage. Dar nu-i bai Emile. Problema este ca daca tu chiar crezi ce spui, ma ingrijorezi, sincer. Daca spui asa, de ochii platitorilor de taxe, parca rasuflu usurata, numai ca, stii tu, ne-am cam prins si a inceput sa ne doara in cot, si asta e nasol. Dar nu va faceti griji, noi suntem putini, aia care inca va cred sunt "cacalau, Maria Ta" asa ca nu veti duce lipsa de aplaudaci. Si asa deci, vreti sa starpiti eveziunea fiscala, lovind in manelisti. Eu apreciez ideea, nu zic nu. Oricum de banii pe care ii castig intr-o luna, Guta nu mi-ar canta nici primul vers dintr-o manea de-a lui, deci nu pierd nimic. Intrebarea care ma roade este "Cum?". Ca de 20 de ani primim ideile voastre in lingurita, dar vrem si solutii concrete bai dragi alesi ai neamului! Eu tare mult imi doresc sa fiu invitata la o nunta la care sa-mi gadile timpanul Cornelus Infloritoru', de exemplu, iar la final sa-l vad eu pe Cornelus cum da autografe pe facturi. Sau sa-l vad pe Mishu Adoratu, taraindu-si ghiulurile si lanturile spre Fisc, hotarat sa declare suma exacta castigata cu o seara inainte intr-o discoteca din Sectorul 5. Hai Boc, ca de atata praf in ochi, am inceput sa vedem totul tulbure. Va dedic, tie si celor din breasla ta, "maneaua" de mai jos, uite asa sa va salte inima de bucurie pana plesniti de atata bine.

Unei umbre...

2010-08-04T16:30:00.002+03:00

Play inainte de a citi :

Celor care fac parte din prezentul meu le spun ca aceste randuri s-au nascut dintr-un joc al gandurilor ratacite la umbra unui suras cu parfum de resemnare. Celor din trecut le-as spune ca ceea ce urmeaza este,poate, rodul unui vis neimplinit. Pe cei din viitor ii rog sa nu citeasca, sa inchida ochii, sa asculte melodia si sa incerce sa-mi deseneze sufletul pe aceste acorduri cernute parca din alt timp. Lasati acuarelele, pentru suflet prefer nuantele de gri.

. . . Au fost demult trubaduri nebuni care au venit cu colindul la poarta sufletului meu crezand ca se pot adaposti acolo. Bietii de ei… Cine le-o fi cules cioburile lacrimilor strivite de adevarul nerostit?
Ai fost candva izvorul din care visele mele culegeau in dimineti senine stropi de nemarginire. Mi-ai fost cantecul care mi-a leganat suspinul, invelindu-l in petale de alint. Cand serile imi erau prea reci, ma incalzeam in infinitul ochilor tai in care se jucau de-a dorul doi fluturi rataciti. Imi zambeai de drag cand eu uitam sa te privesc si reuseai sa deslusesti mirari pe care credeam ca numai eu le inteleg. Cand dansam invaluiti de misterul regasirii, gaseam impreuna raspunsuri la intrebari care nu au fost inca rostite. De fiecare data credeai ca este ultimul dans, si te transformai in soapte care ma implorau sa-ti promit ca vom ramane asa, intr-un tango tarziu, pana cand ultimul pian si-ar pierde sub ploi reci clapele. Mi-ai fost adierea care m-a ajutat sa zbor mai departe atunci cand aripile mele au obosit de prea multe cautari. Nu mi-am uitat nici acum zborul dar ma mai opresc din timp in timp atunci cand simt nevoia unor pasi facuti in doi. Poposeam adesea sub curcubee de sperante si ne reluam drumul incercand sa stergem lacrimile de pe firele de iarba. Dar intr-o zi am inceput sa numaram in gand clipe goale si pagini inca nescrise dintr-o carte ingalbenita de uitare. Am invatat sa iubim apusuri si sa nu ne mai miram de nici un rasarit. Poetul care ne mima iubirea si-a pierdut intr-un oftat rima si s-a ascuns intr-un cotlon al unei alte odai. Visele ni s-au amestecat cu iluziile unui trecator care ne-a auzit de pe veranda strigatul de nepasare si, intr-un gest de disperare, ne-a lasat pe un tarm de aduceri aminte un fir de busuioc sa ne ocroteasca finalul. Ne-am rugat sa nu ne mai privim, apoi ne-am tacut si am ramas asa . . . Candela pe care am uitat-o atunci aprinsa mai palpaie abia simtit raspandind in jur o urma de liniste strapunsa din cand in cand de calatori mirati de izul de busuioc. . .
Eh, cititorule... daca nu stiai toate aceste lucruri inseamna ca faci parte din categoria celor care ar fi trebuit sa-mi deseneze sufletul. Te iert ca nu mi-ai ascultat rugamintea de la inceput si ai ajuns cu privirea pana aici. Dar acum ca ai aflat, mi-e teama ca inainte sa invatam sa ne soptim franturi de univers, vom privi stingheri spre apusuri si vom tacea mult prea devreme.

Mi-e dor de. . .

2010-07-29T11:15:00.002+03:00

. . . de diminetile in care doar banuiam gustul cafelei dupa parfumul pe care-l raspandea invaluindu-ma discret. Mi-e dor de amiezile in care amintirile erau doar punti intre mine si trecut si nu dureau atat de mult ca acum. Mi-e dor de serile in care adormeam cu gandul ca ziua peste care am tras cortina a fost perfecta si ca toate cele care vor urma vor fi la fel. Acum imi incep fiecare zi sorbind din cana de cafea in care incerc sa deslusesc mistere si in care imi ascund visele din noapte, dar parca mirosul ei nu mai e acelasi. Amiezile ma surprind de cele mai multe ori privind in gol, zambind sau lacrimand, retraind secvente peste care nu am lasat sa se astearna uitarea. Poate de aceea compatimesc florile, pentru ca "florile n-au amintiri", chiar daca unele dor, ele ne definesc si cred ca ne sunt radacini care nu ne lasa sa ne pierdem. Serile . . . Chiar daca nu mai adorm atat de linistita ca "atunci", serile mi-au ramas prietene bune. Cu ele imi impart iluziile, linistile, framantarile. . . Mi-e dor de mare. Ultima data cand ne-am intalnit am sarutat-o, i-am "spus ce n-am spus nimanui", si am asezat pe malul ei un vis stingher. Oare ce-o fi facand saracutul? Sper ca pluteste lin in larg sau s-a agatat strengar de aripa unui pescarus si a fost dus spre alte zari. Dar cel mai mult mi-e dor de . . . Voua ce va fac dorurile?

Niste raspunsuri . . .

2010-07-08T12:12:00.001+03:00

Daca m-ai intreba ce imi place sa ascult ti-as spune ca nimic nu-mi umple sufletul de bucurie mai mult decat simfonia pe care o alcatuiesc stropii de ploaie atunci cand ating firicele fragede de iarba. Daca m-ai intreba ce culoare ma incanta, as raspunde ca o gasesti pe un camp cu flori de primavara, toate formeaza o singura culoare . . . a infinitului. Daca ai vrea sa stii de ce imi deschid bratele in diminetile de vara ti-as povesti despre adierile vantului care se pregateste sa valseze cu margaretele. Daca m-ai intreba de ce zambesc, as spune ca zambetul imi ascunde lacrimile adunate, in timp, intr-un colt de suflet. Daca m-ai intreba de ce plang, as ridica privirea, te-as imbratisa, si ai intelege… Daca m-ai intreba cine sunt, nu ti-as putea raspunde… sunt, poate, tot ceea ce inca nu ai invatat sa iubesti!

Ratacesc . . .

2010-07-01T11:51:00.005+03:00

Eu voi pleca pentru un timp... . Vreau sa ajung cat mai departe de zumzetul care incearca fara rost sa ma invaluie. Nu te pot lua cu mine si sper ca ai sa ma ierti intr-o zi cand vei privi pe fereastra care da in gradina cu ciresi si ii vei vedea scuturandu-se de floare. Nu fac asta din razbunare, poate doar din prea putina singuratate, dar caut inca intrebarile pentru care am demult raspunsuri strivite de taceri. Nu iau cu mine decat o crenguta din salcamul care mi-a adapostit gandurile si mi le-a zvantat de lacrimi. Cand pasii imi vor fi prea greoi si vor cauta drumul de intoarcere, ma voi agata de ea si voi pluti spre nicaieri. Voi poposi apoi intr-un lan de grau iar cand voi obosi de prea mult auriu si voi inflori de prea mult soare, voi alerga desculta spre un izvor indepartat si voi innopta acolo. O sa imi povestesc tot ce nu mi-am spus atunci cand cautam cuvantul potrivit. Imi voi vorbi despre iubire si zambet, rasarit si vals, ploi si rasete de copii, suspin si cantec, poezie si culori. Vreau sa rad cu mine si sa imi pot promite lumina in priviri si liniste in gand. Voi adormi in zori si voi visa ca ma intorc la tine. Asteapta-ma pe ultimul peron al acelei gari in care nu a mai venit nimeni, dar din care pleca in fiecare zi cineva, lasand in urma umbre carora le-au inghetat pe buze cuvintele de despartire. Nu stiu daca te voi mai recunoaste, mai bine sa te indrepti tu spre mine. Pe ultimul peron, purtand in bagaj o crenguta de salcam voi sta pana cand un strain va veni spre mine deschizand bratele a imbratisare tarzie... Intr-o zi, din prea mult dor, voi gasi cumva drumul spre casa...

Asculta mai multe audio Muzica

Te iubim, Traian Basescu!...

2010-05-07T12:39:00.006+03:00

... sau Nea Traiane te iubim CA CATine nu gasim!!!

Am abandonat pentru scurta vreme blogul, draga Base, pentru ca mi-am dedicat pretiosul meu timp tie si numai tie iubit tovaras. Acum nu puteam sa nu-ti declar iubire vesnica aici, in vazul tuturor... Deci, sa purcedem...

Esti primul intre fii tarii,
Conducator cu faima, de oameni mult iubit;
Esti cel ce astazi poarta-n lume
Solia infratirii si-a pacii de granit.

Sint fiul tau, iubite-ndrumator,
Traiesc in tara acesta ce prospera,
Muncesc la brat cu cei care invata
Si iti cladesc un mindru viitor!

Suntem pionierii din mindra noastra tara
Ce se ridica astazi prin munca si avint.
Copii suntem noi inca si ne gindim ca totusi
Putem sa facem tarii cu drag un legamint.

Noi stim ca Romania frumoasa si bogata
Ne-a fost cu chin pastrata, prin veacuri, de strabuni,
Iar cei ce-o lecuira, cu toti viteji si harnici
Ne dovedesc si astazi ca sunt alesi si buni.

Sa ne traiesti multi ani, iubit conducator,
Noi, pionierii Romaniei iti uram,
Iar juramintul tau, in fata tarii,
O calauza-n viata ne va fi, - Juram!
sursa

Am urmarit cu sufletul la gura si mana la chipiu discursul tau tovarase si nu m-ai dezamagit. Ne-ai spus exact ce banuiam ca ne vei spune si pentru prima data mi-au dat lacrimile ascultandu-te! Esti tare tovarase! Pai acum in prag de vara, tu cel mai iubit dintre conducatori sa nu te gandesti la poporul tau? Nu ne puteai face una ca asta. Si ai venit mandru cu cheptu'n fata sa ne dai vestea cea mare : in sfarsit vom arata cu totii bine in costume de baie fara sa ne dam banii pe la sali de sport in care tragem de fiare. Pai nu mai bine slabim fara efort fizic dand banii statului? Dar, dragul meu tovaras, nu crezi ca-i cam putin 25% din salariu? Eu as zice sa iei 50% zau asa, ca altfel ne-ar mai ramane bani de o Eugenia si aia cam ingrasa. Si asa, poate urmam sfatul medicului si bem 2 litri de lichid pe zi : de cate ori ni se face foame, dam pe gat un pahar cu apa si vom crapa de atata sanatate. Multumim bai, Base! Bine faci ca tai pensiile! Cum se vad cu bani in mana, batranii fug sa-si ia medicamente si atati "bumbi" le afecteaza stomacul. Cum te gandesti la toate, mai draga!
Alocatii? Ce sa faca micutii cu ele? Sa-si cumpere o punga de chips-uri pline de E-uri? Asa ne trebuie daca am vrut copii, ne meritam soarta dar te rugam sa ne ierti stimabile, promitem sa nu se mai repete. Si uite ca si pentru asta e o solutie : de cate ori ne cer ceva, ii scoatem la o gura de aer curat. Pentru ca da, vom avea curand aer curat. Pai cine sa mai polueze aerul patriei noastre daca fabricile se inchid datorita partidului pe care-l slavim si daca nimeni nu va mai avea curaj sa-si porneasca motorul la masina pentru ca pentru un stop de benzina va trebui curand sa ne vindem un rinichi, fereasca Sfantu'. Tu ne vrei intregi la minte, trup si suflet pentru ca nu-i asa, noi, tinerii, "viitoru' tarii esti si cu noi tu te mandresti". Nu vrem subventii asa ca nu te mai scuza ca trebuie sa ni le iei, ti le dam cu inima deschisa. Pai subventie la ce? Curent nu o sa mai avem ca o sa-l taie si asa-l lasam ca nu ne mai trebuie. Abia nu ne mai facem pofta de ce vedem pe la reclamele de la Tv.
De gaz nu mai avem nevoie. Pai nu vrei tu sa aratam bine vara asta? Daca am gaz, prajesc slanina din porcu' bunicii care la 90 de ani s-a oferit sa ne tina unu ca ea crede saraca, ca la oras e grea viata si vrea sa ne ajute, deh, nu stie ce inseamna sa "traiesti bine", nu citeste ziarele sa afle de masurile tale. Carnea a vandut-o unor turisti dornici de "bucate traditionale". Cu banii pe carne i-am luat copilului caiete. A ramas insa slanina. Fara gaz, nema slanina prajita, nema calorii, nema nimic ... silueta frate! Nici la iarna nu vrem gaz! Pai am hotarat sa ne mai mutam cu inca trei familii in apartament sa ne putem achita datoriile la stat ca-l iubim prea mult si ni rusine sa-l lasam sa astepte darile. Si cu 7-8 sau chiar 9 oameni in apartament de 2 camere se face o caldura... Numai tu puteai sa deschizi mintea acestui popor nerecunoscator! Faceam ca prostii doua dusuri pe zi sa nu lasam dare dupa noi, cand ligheanu era sub ochii nostri... Deci vezi? Atata timp ai dat subventii degeaba, nu trebuia mai nea Traiane. Dar tu esti bun si ne-ai lasat.
Ne-am smiorcait atata ca toate zilele libere de la stat pe care tu cu mintea ta stralucita le-ai inventat, anul asta pica in week-end si te-ai gandit sa ne faci o mare supriza, sa nu mai plangem ca ti se rupea inima de noi : ne dai zile libere "fara numar" si le-ai dat si un nume sa fie chic, asa ca suvita ta : SOMAJ.
Acum nu ne mai plangem ca nu avem zile libere, tie nu ti se mai rupe inima, ti se rupe alceva dar trece si momentul asta...
Pentu toate asta o sa-ti purtam etern respect si iti declaram cu steagul fluturand in vant ca te iubim conducator stimat, tovarase Traian Basescu!
In timp ce-ti scriam aceste randuri mi-a venit copilul plangand de la scoala si m-a intrebat daca noi suntem saraci. L-am intrebat de unde i-a venit ideea asta si a zis "colegul meu de banca, fiul primarului, a venit cu o punga mare de bomboane in ghiozan. Eu o sa am vreodata o punga intreaga numai pentru mine, mami?" M-am ascuns in baie sa nu ma vada ca plang si l-am trimis la lectii. I-am spus ca trebuie sa invete mult ca o sa-i fie si mai bine. Si stii ce a zis? "da si tu cu tati aveti facultate si tu esti somera, tati e departe de noi sa faca bani in alta tara". Ce sa-i spun copilului bre Traiane?
Hai ca te las acum ca eu am treaba. O sa fac o tura de oras, poate gasesc undeva reduceri la bomboane sa iau una sa-i fac o surpiza puiului meu cand si-o termina lectiile. Si tu ai treaba sa duci tara asta de rapa, asa ca nu te mai incurc. Auzi Traiane? Ti-as mai scrie ceva dar o sa citeasca mama si mi-e rusine bai, ca m-a crescut cu frica de Dumnezeu si m-a invatat sa respect valorile, spera ca asa, o sa-mi fie putin mai bine decat le-a fost lor.
Sa ne traiesti tovarase multi ani, sa ajungi sa-ti plangi nepotii plecati sa-si faca un rost departe de tine ca in tara asta nu se mai poate respira!

"O sansa dreptului la viata..."

2010-03-29T12:21:00.008+03:00

Vroiam sa scriu acest post in urma cu mai multe zile dar am amanat ca sa se linisteasca putin apele in jur. Am asteptat ca televiziunile si ziarele sa traga cortina peste acest subiect si, pentru ca nu am vrut sa "joc" in rand cu ei, scriu acum cand abia se mai vorbeste despre asta. Moartea lui Mile Carpenisan a dat multora ocazia sa se dea in spectacol mai mult decat era cazul. Nu o sa scriu ca a fost cel mai bun in calitatea de jurnalist, l-am vazut doar de cateva ori si nu ar fi drept, fata de el, de voi, de cei care l-au cunoscut mai bine si fata de mine. Nu ar avea rost sa-i ridic statuie unui om pe care, din diferite motive, nu am avut ocazia sa-l apreciez la adevarata valoare. Au facut-o altii si nu mai e cazul. Vorbesc insa despre omul Mile si incerc, pe scurt, sa evidentiez cateva aspecte pe care nu le inteleg si nu stiu daca pot fi incadrate la "ironia sortii".
Mile a transmis de multe ori din locuri in care moartea ii sufla in ceafa si a fost rapus de un furuncul, ciudata viata, nu?
A initiat o campanie pentru stangerea de fonduri necesare unui tanar care, de pe un pat de spital, si-a pus speranta in el. Ultimul post de pe blogul lui tot despre asta era, o rugaminte adresata celor cu suflet mare..."sa dea o sansa dreptului la viata". Si a plecat cu mult inainte de a se bucura de reusita acestei campanii. Ma intreb cum a primit Daniel vestea ca "salvatorul" lui a murit. Poate ca de aici Mile nu mai putea face nimic pentru Daniel si a fost nevoie sa prinda aripi pentru a-l ajuta in continuare.
A fost decorat post-mortem, si colegii au anuntat cu ochii in lacrimi asta. Oare de cate ori, dupa ce se intorcea de pe campul de lupta de unde realiza materiale pretioase pentru orice televiziune, era chemat in biroul sefului care, batandu-l pe umar sa-i zica: "bravo, ba, Mile, esti bun!"? Nu stim asta dar putem banui...
Mile a fost profesionist, asta pot spune, in ciuda a ceea ce am afirmat la inceput. Sa realizezi o emisiune in memoriam, pentru un jurnalist de nivelul lui Mile, si in platou sa ai o poza inconjurata de lumanari, poza in care nu e Mile ci cel mai bun prieten al lui, e de neiertat. Si daca ai scrie un articol la doi ani de la moartea lui George Pruteanu, plin cu greseli gramaticale, ai avea totusi o scuza, aici, e mai mult decat nesimtire. Si culmea, s-a intamplat la televiziunea pentru care Mile si-a riscat de multe ori viata. Noapte buna, Mile!

Am auzit nu demult un lucru care m-a rascolit. Stiti genul acela de vesti despre un cunoscut, la auzul carora simti nevoia sa dai cu pumnul in masa si sa te uiti suparat in Sus sa intrebi "de ce?". Stiu ca nu e o solutie. Ma rog in gand sa-i fie bine! Are multe de facut... Povestea lui Mile ar trebui sa ne faca sa intelegem ca desi meseria te obliga de multe ori sa mergi la brat cu moartea si o invingi, sfarsitul poate veni mai stupid si mai nedemn decat ai indrazit sa glumesti la o bere cu prietenii. Nu mai conteaza medaliile de dupa. E mai important sa-i spui ce simti atunci cand ai ocazia. Sa-i spui ca e bun in ceea ce face, ca ai ceva de invatat de la el, ca iti place sa-l asculti, ca ti-e drag, sa-i multumesti ca ti-e prieten, orice, dar sa-i spui. Si asta o sa fac. Nu pentru ca ar fi ceva grav, nu se poate sa fie asa, ci pentru ca vreau... Si o sa-i spun...
Pentru ca stiu cel putin o persoana careia ii place...

Asculta mai multe audio Muzica

O zi doar pentru mine...

2010-03-20T12:45:00.005+02:00

21 martie, Luni, ora 13:15. Printr-un scancet i-am multumit Cerului pentru tot ceea ce urma sa fie. Soarele mi-a zambit iar eu l-am primit in suflet ca sa-mi incalzeasca gandurile in iernile grele ce vor veni. Si asa a fost... Mi-a devenit intre timp confident si imi trimite mereu vesti prin raze care-mi bat jucause la poarta sufletului. Voi deschide si acum larg fereastra pentru a lasa primavara sa se instaleze comod in odaia mea, va poposi mult timp pentru ca avem multe sa ne spunem. Pe voi va rog atat : lasati-mi macar in aceasta zi tot parfumul freziilor, al zambilelor si al lacramioarelor, promit sa vi-l returnez sub forma de zambet atunci cand lacrima va va brazda obrazul. Dar lasati-ma sa-mi scald gandurile in toate aceste miresme, doar in aceasta zi. Si inca ceva... daca cumva vedeti un flutur care poarta pe aripi stropi de curcubeu si stelute de infinit, sa il trimiteti la mine, s-a ratacit saracutul si stiu ca-i lipsesc, am invatat impreuna sa zburam.

Amintire pe note muzicale...

2010-03-17T10:36:00.009+02:00

Demult mi-ar propus un post despre acest subiect insa acum, datorita lui Liviu, m-am hotarat sa nu mai aman : Vama Veche. Nu insist asupra deciziei Tribunalului, nici nu ma intereseaza. Nici despre ce se va intampla cu melodiile nu vreau sa vorbesc pentru ca nu sunt in masura sa-mi dau cu parerea. Va povestesc insa cum am facut eu cunostinta cu cele mai frumoase melodii interpretate de Tudor Chirila. Eram in clasa a XI-a cred, cand ni s-a schimbat profu' la istorie ( pentru a 4-a oara). Eram deja plictisiti de atatia profesori care, inainte sa apuce sa se familiarizeze cu noi, sau noi cu ei, ne anuntau ca urmeaza sa plece. Si, dupa inevitabilele chicoteli in asteptarea unui profesor nou, se deschide usa clasei si... apare el... tacere brusca. Pentru a intelege, in clasa mea erau 4 baieti si 22 de fete. El- proaspat absolvent de facultate, noi, cls. a XI-a. El s-a speriat pe moment de privirile noastre cand iscoditoare, cand ispititoare, cand intrebatoare, noi zambeam discret si parca complotam din priviri cu toata clasa. Primele ore au fost demne de cascadorii rasului, zambesc si acum cand scriu si imi amintesc de fastaceala si roseata din obrajii lui in timp ce, povestindu-ne despre Cel De-al Doilea Razboi Mondial, surprindea privirea insistenta a colegei din prima banca. A ajuns la concluzia ca e mai bine sa se imprieteneasca cu noi, ca mai apoi sa ne apropie si de materia lui. Primele discutii au fost legate de preferinte in materie de filme, carti, muzica. Atunci cand ne-a spus ca asculta Vama Veche, putini au fost cei care au putut fredona cateva versuri. La a doua intalnire a venit cu un casetofon si, inainte cu 10 minute de sfarsitul orei, dupa ce a terminat de predat, s-a asezat PE catedra, si a inceput sa ne povesteasca despre ce inseamna Vama Veche si ascultam pana la pauza uneori si in pauza. Am fost revoltati si cutremurati de povestea din spatele melodiei "Hotel Cismigiu", am ras la "Nu am chef azi", am suspinat in cor "vara asta o sa ma-ndragostesc", ne-am regasit sau am sperat intr-un "Epilog" semnificativ si am fost de-acord ca "singura noastra scapare e sa ramanem toti la mare". I-am cerut profului caseta (acum realizez cat timp a trecut, inca erau la moda casetele). Imi amintesc ca mi-a spus ca se bucura ca i-am cerut-o dar m-a rugat sa am mare grija de ea, pentru ca e de suflet. Timp de o saptamana, in fiecare seara, dupa ce ai mei mergeau la culcare, ascultam si simteam ca ma indragostesc. Nici acum nu stiu exact daca m-am indragostit de prof pentru ca mi-a dat caseta si pentru ca am inteles ca avem gusturi comune, de melodii sau de Tudor. Visam cu ochii deschisi ca port urmatorul dialog care-mi place si acum si la care inca mai sper :) :
"-Mi-e dor de mare. Imi place la mare ca esti curat tot timpul. Marea te spala.
-Si esti sarat, nu? Te spala si te sareaza.
-Tu ai fost vreodata la mare?
-Nu, da' am visat ca am fost. Intr-o zi mi-a intrat nisip in ochi si am plans toata ziua.
-Si cand ai intrat in apa, ti-a trecut.
-Si am visat o casuta de paie pe plaja, in care o sa stau si iarna, si vara.
-Si mai e cineva in ea?
-Suntem numai noi doi. A, si... Marea.
-Pai si nu intra apa in casuta cand e furtuna?
-Nu. Cand e furtuna intram noi in apa si ne plimbam prin valuri."
Si au continuat "pastilele de Vama" de cate zece minute dupa ora de istorie pana cand o colega, "insetata de cunoastere", i-a facut profului o reclamatie la director ca noi ascultam muzica in loc sa invatam. Si-a schimbat radical atitudinea dar, parca in cele zece minute inainte de pauza auzeam de nicaieri "la servici am un sef idiot, nu-ntelege ca eu trebuie sa-nnot...". Au trecut anii dar si acum cand ascult Vama Veche simt miros de lemn si am tendinta de a ma sterge pe maini de urme de creta... A, inca ceva, in afara de Tudor, nu mi-a spus nimeni ca "in ochii mei rade marea", dar chiar cred ca asa e! As fi vrut sa pun aici toate melodiile care-mi plac de la ei dar pentru ca sunt multe, am lasat de aceasta data latura subiectiva sa aleaga. Dati play, inchideti ochii si... visati!

Asculta mai multe audio Muzica

Am castigat... un vis

2010-03-10T11:52:00.009+02:00

Acest post este poate cel mai "din viata de toate zilele" dintre cele scrise de mine pana acum. Asta pana la un punct, pentru ca eu nu ma pot abtine sa nu-mi las visul sa-si faca de cap chiar si in fata unei tarabe cu cartofi. Imi place sa cred ca sunt cu picoarele bine infipte in pamant doar pentru a nu-mi pierde echilibrul incercand sa culeg praf de stele... Am fost aseara la cumparaturi. Printre altele, aveam nevoie de balsam de rufe. De obicei nu fac pasiuni de nezdruncinat pentru lucruri atat de neinsemnate, asa ca nu eram hotarata ce sa cumpar pentru ca nu exista "unul anume fara de care nu se poate" si ma invarteam langa stand-ul cu detergent si balsam incercand sa-mi dau seama in ce miresme ar vrea hainele mele sa se balaceasca.. A aparut "precum o boare" o don'soara care mi-a inmanat un fluturas si mi-a prezentat dintr-o suflare oferta. Daca achizitionez balsamul X, merg cu bonul la ea, extrag un bilet dintr-o "suflanta" si pot castiga unul din cele 4 premii garantate si, in urma unei trageri la sorti, pot deveni fericita posesoare a unei masini ... de spalat. Cele 4 premii garantate erau : o sticla cu detergent concentrat ( foarte buna la casa omului, m-ar fi scutit de niste bani), un odorizant de camera sau de masina ( mi-ar fi prins si ala bine), 20 de kg de detergent( wow, adica wow vreau sa spun) si o sticulta cu solutie de facut baloane (WTF??? ). Nu vreau sa comentez acum strategia de promovare si nici masura in care oamenii tin cont de raportul calitate-pret in alegerea produsului sau sunt atrasi doar de posibilele premii. Eu nu prea musc din galusca oferita cu generozitate populatiei de catre agentii de marketing (invatand cum sa manipulezi, devii aproape imun la incercarile altora asupra ta) dar de data asta am zis ca daca tot vroiam sa-mi cumpar unul si nu stiam ce sa aleg, daca tot nu e mai scump decat altele, si daca tot pot castiga ceva pe langa, de ce nu? (asa stiau si ei ca vor gandi clientii cand au facut oferta, deci mi-au cantat frumos ca sa pot dansa). Si, cu balsamul in cos si bonul fluturand in mana, ma indrept in pas de defilare catre suflanta. Zburdau biletele acolo, mai ceva ca bilele la loto. Si...extrag un bilet. Normal ca imi faceam planuri cum impart cele 20 de kg de detergent acum in prag de sarbatoare sa-mi mai spal din pacate(era detergent din ala care cica spala tot, tot, lasand pe unde trece un alb imaculat), sau in ce colt de camera pun odorizantul, sau cum o sa spal eu cu noul detergent lichid din sticluta minune. Desfac biletul si... surpriza!!! Nu va spun ce scria pe bilet dar ghiciti cine statea aseara in bucatarie privind fascinata cum se spargeau de gresie baloanele colorate de sapun??? Si stiti ceva? Spalatul cu cele 20 Kg de detergent nu mi-ar adus atata fericire cata au reusit sa-mi aduca cele 15 minute cat am uitat de toate jucandu-ma cu... baloane de sapun!
Si da, am pus in fiecare balon cate un vis... cand balonul se spargea in mii de particule, visul meu se inalta la cer, lasand in urma o dara fina de fum...

Dintr-un colt de suflet...

2010-03-08T08:00:00.003+02:00

"E ziua ta mamico, in dar ti-am adus inima...". Va amintiti? Parca a fost ieri... "Putin mai inalti decat o floare" si cu sufletul curat, confectionam felicitari si martisoare, invatam in secret poezii si pregateam serbari dedicate mamei. Era totul invaluit in mister, avea un parfum al ei aceasta zi. A trecut timpul, acum suntem si noi sarbatorite, dar mai simtim emotiile care ne incercau atunci cand ii ofeream florile.
In acest post vreau sa va fac cunostinta cu cea mai buna prietena a mea (stie totul dar nu spune :) ). Cam asa se descrie ea, pe scurt : "Spun, iar, ce simt când merg pe drum/Si-s singură cu mine…/ Si-n tot vacarmul din oraş/ Eu nu zăresc pe nimeni./ Păşesc, salut în stânga şi în dreapta,/ Dar zău că-mi vine câteodată/ Să-mi leg de gât pancarta/ O atitudine vitează :« Nu deranjaţi !/ Aicea … se visează ! »"

sau

"Mulţi dintre cei care-au citit câte ceva …
Din câte am scris eu,
Au râs, zicând că îmi lipseşte-o doagă
M-am întrebat de n-ar fi bine ca să tac mereu …
Punând, ce simt, doar sufletului meu,
Intr-o desagă …
Apoi mă răzgândesc, sperând că poate, undeva,
Sunt unii care au să înţeleagă …
Şi poate, ca şi mine-or lăcrima
Când simt că pot să pun într-un cuvânt
Simţirea mea întreagă …
Aşa că … scriu … iar alţii râd …
Eu scriu … pentru acei ce plâng …"

Isi face timp sa admire minunile din jur si si-ar dori sa-i opreasca si pe altii din goana lor nefireasca : "Preocupaţi să strângem bani, prinşi într-o nebunească cursă după agoniseală, uităm adesea să dăm bineţe celor din jur, să le zâmbim cu sufletul deschis, să adresăm cuvinte ce pot alunga neguri de pe chipuri mohorâte.
Uităm …
Uităm că înfloresc salcâmii şi viaţa florii parfumate nu e perenă, pentru a risca să amânăm momentul contemplării. Ne bate-n geam o rază desprinsă dintr-o aripă de stea, dar subjugaţi calculelor din minte, nici n-o observăm. Ratăm, astfel, clipa unică, irepetabilă a magiei universului, care simţindu-se ignorat, se-ndreaptă cu toată puterea fascinaţiei spre suflete maleabile, deschise spre frumos, suflete ce poartă ca emblemă, recunoaşterea şi aprecierea strălucirii şi-a vrajei ce răzbate prin evantaie de curcubeu. Adevărata fericire ar trebui căutată în bolţi şi câmpuri nesfârşite, de unde să culegem înţelepciunea de a-i înconjura pe cei dragi cu grijă, atenţie şi iubire. Dintr-un lan de maci, ne putem întoarce cu bucuria de-a dărui diamante de suflet… Dintr-o ploaie de vară ne putem împrospăta raţiunea, devenind capabili să facem diferenţa între necesar şi opulenţă, între decent şi ridicol.
Alergând, orbeşte, să acumulăm conturi bancare, ne prinde, ireversibil, în lanţurile ei rigide… o nejustificată goană după… vânt."

Adora macii, ii e teama de cuvantul care nu se mai vrea rostit,
"Poate nu-i important cuvantul
Dar din comori e tot ce am,
El stie sa-mi exprime gandul,
El stie oful care-l am."

iubeste cartile si, cel mai important, este MAMA mea! Ii multumesc acum pentru ca mi-a daruit atat de mult din sufletul ei frumos! La multi ani, mami! Te iubesc!

Iubind dincolo de uitare...

2010-03-04T11:56:00.000+02:00

Nu mi-am propus sa filosofez pe aceasta tema pentru ca e mult prea delicata si necesita mult timp. Cred ca, decat sa ne pierdem timpul incercand sa definim iubirea, mai bine am trai fiecare clipa, bucurandu-ne de cel care ne-o declara. Dar nu pot trece peste o poveste care m-a impresionat si pe care v-o daruiesc voua, cititoarelor si prietenelor mele, acum in prag de 8 Martie. Primim in aceasta perioada declaratii de dragoste, fie legate cu gratie de un snur alb-rosu, fie sub forma de ghiocei sau, dupa caz, de cadouri scumpe sau simbolice, dar importante pentru fiecare dintre noi. Mircea Badea, un personaj despre care nu vreau sa vorbesc acum, aici, a povestit o frantura de viata care nu m-a lasat indiferenta, din contra, m-a pus serios pe ganduri. Auzind o astfel de poveste, inevitabil te intrebi daca nu cumva te-ai aflat intr-o grava eroare, atunci cand, un trecator prin viata ta, trantind usa in urma lui, te-a lasat cu ochii in lacrimi si sufletul secat de ideea ca tocmai ai pierdut marea dragoste. Desigur te intrebi cum ar fi daca si tu… dar iti ridici apoi privirea la Cer si il rogi in gand pe Dumnezeu sa nu fie nevoie ca cineva sa-ti arate dragostea in astfel de situatii. Daca as putea, v-as invita pe toti la umbra unui cires in floare si sorbind incet dintr-o ceasca cu ceai, v-as sopti : “ In urma unui accident rutier un barbat intre doua varste ajunge pe un pat de spital. Doctorul il anunta ca in urmatoarele zile va fi supus unei interventii chirurgicale si va trebui sa ramana internat. El refuza categoric, spunandu-i ca trebuie sa plece imediat de acolo. Dupa lungi insistente din partea medicului care incerca sa-i explice ca daca operatia nu va avea loc isi va putea pierde viata, barbatul ii spune motivul pentru care refuza internarea :
“Stiti, eu maine dimineata la ora 8 trebuie sa beau cafeaua cu sotia mea, deci nu pot ramane aici”.
“Pai asta nu e un motiv serios, sotia va intelege ca e vorba despre viata dvs”, spune medicul usor contrariat.
“Nu se poate, pentru ca de 7 ani fac asta in fiecare dimineata la ora 8”, raspunde barbatul.
“Eu inteleg, dar nu e un motiv sa va puneti viata in pericol, maine renuntati la cafeaua bauta cu sotia si incepem analizele”.
“Domnule doctor, acest lucru este imposibil, sotia mea este internata de 7 ani intr-o clinica si eu, in fiecare dimineata la ora 8, merg la ea si bem cafeaua impreuna. Si ea de 5 ani nici macar nu ma mai recunoaste, de 5 ani nu stie cine sunt eu.”
“Vedeti, tocmai ca nu stie cine sunteti, maine nu beti cafeaua cu ea, poate merge altcineva, si dvs., nu riscati sa va pierdeti viata”, incearca medicul sa-l lamureasca.
“Nu se poate”
“Dar de ce? Ati spus ca ea nu stie cine sunteti”
“E simplu domnule doctor, ea nu stie cine sunt eu dar eu stiu cine e ea!”

Ei, dragii mei, ce ziceti, e sau nu iubire? Sa fiti sanatosi si fericiti! Si fetelor, chiar nu conteaza ca a uitat de aniversarea voastra sau ca nu v-a luat flori de 1 Martie. Bucurati-va de fiecare rasarit si nu incercati niciodata sa aflati limitele unei iubiri sincere!

Fii frumoasa, baba mea!

2010-03-02T11:28:00.000+02:00

"Dupa atata frig si ceata/Iar se-arata soarele/De-acum nu ne mai ingheata/Nasul si picioarele"... Ei, dragii mosului, parca ne veni cheful de viata cu primele raze de soare din luna lui Martisor, nu-i asa? Si odata cu cheful de viata mie mi-a venit si cheful de lepse. Si uite asa am gasit la
Ciprian o leapsa de sezon. E despre babe. Nu sariti cu lectii de morala ca nu despre doamnele cu sacose care se cearta cu toti ocupantii scaunelor din autobuz e vorba, ci despre aceste zile 1-9 Martie despre care o vorba din popor zice ca ne "prevestesc destinul". E simplu. Ne alegem o baba si asa cum va fi acea zi, asa vom si noi si asa ne va fi si anul. Daca e soare vom si noi mai buni, mai intelegatori si nu ne va mai sari tzandara asa din orice nimic, si tat anul se anunta plin cu impliniri, liniste si pace sufleteasca, soare in suflet, vise frumoase... ( adica se adeveresc SMS-urile primite de Anul Nou care incepeau cu celebrul "Fie ca..."). Ma scuzati, e prea frumos ce vad pe geam si nu pot fi serioasa. Stiti: "Au innebunit salcamii si tu vrei sa fiu cuminte?". Eu stiam ca iti alegi tu baba, in functie de... ce vrei tu sau, potrivit cunostintelor tale in materie de Meteo ( asta ar insemna sa-ti furi caciula, dar na, sa zicem ca ai fost constrans), in functie de numere norocoase, etc. Dar, tot pe blogul lui Ciprian cineva scria ca nu e asa dupa bunul plac. Baba se alege in functie de data nasterii. Adica daca esti nascut intre 1-9 e simplu, aia e baba ta. Daca e din 2 cifre ele se aduna, si daca si asa da cu virgula, mai aduni odata (cine-i nascut in 29 de ex., hai sus, hai sus, hai sus, nu bea paharul pana la fund ci aduna 2 cu 9 si pe urma 1 cu 1 si afla ca baba lui e 2 adica azi q.e.d). Eu imi aleg in fiecare an 7 martie, dar acu, daca adun cifrele zilei mele de nastere, rezulta ca baba mea e in 3 pfuuu.
Uite cum facem, eu acum sunt putin ametita de vremea asta minunata, si probabil nu ati inteles nimic. Faceti-i o vizita neanuntata, fara flori si cutii cu bomboane lui Ciprian, si poate va lamuriti acolo cum sta treaba. El spune ca cine preia leapsa de la el sa specifice sursa pentru ca e in cautare de trafic, eu spun ca merita vizitat pentru ca e o gazda buna, el imi da mie o bere la urmatorul blog-meet, eu il refuz politicos argumentand ca nu beau alcool, el se bucura ca a scapat si toata lumea e fericita ca au trecut si babele. Sa stiti ca nu m-a platit ptr. reclama si nici manipulata nu am fost ca deh, suntem in domeniu :).
Va doresc tuturor babe cu soare in cosite!!!
Lili, Ovi, Liviu care e baba voastra?

Ne pierdem...

2010-02-23T14:52:00.000+02:00

Traim intr-o lume in care totul pare posibil. Nimic nu e inaccesibil, totul e la vedere, aproape totul e de vanzare. Sa fie fericirea la un click distanta de noi? Depinde ce asteptari avem, depinde cat de pretentiosi suntem. Sunt cazuri in care, pentru a fi fericiti, trebuie sa cheltuim o avere in magazine de lux. In vitrine luminoase ca intr-un spectacol prost regizat, sunt expuse bucati de fericire, ca intr-un puzzle care, la final, iti dezvaluie o imagine desprinsa parca dintr-un tablou al unui pictor cu un penel fermecat. Dar daca pierzi o piesa, rezultatul nu mai inseamna nimic. Si atunci ne irosim clipele in cautarea picaturilor care, adunate, pot da nastere unei iluzii. Dar de multe ori ele formeaza o lacrima amara nascuta din dezamagirea unui puzzle incomplet. Si ce dureroasa e caderea… Poate daca am invata sa ne cunoastem in fiecare zi cate putin si sa fim “Noi”, ni s-ar parea mai lin drumul spre visul in care ne-am construit din iluzii, fericirea. Incercam din ce in ce mai des sa pozam in ceea ce credem ca vor altii sa vada atunci cand ne privesc. Ne chinuim sa invatam replici, gesturi si uneori sentimente, pe care le repetam la nesfarsit de teama sa nu gresim. Dar nu facem decat sa le transformam in clisee de prost gust, iar noi, marionete manuite de maini tremurande, ne pierdem esenta, ne lasam identitatea intr-o cutiuta prafuita si ne abandonam simturile in bratele care ne-a leganat visul de demult.
Ne punem sperantele in magazine care ne-ar putea ajuta sa visam, dar noi uitam sa inchidem ochii, ne cautam iubirea in reviste lucioase, dar nu il privim pe cel de langa noi si nu avem timp sa-l ascultam. Si de cele mai multe ori, ceea ce cautam e la un brat distanta de noi, sau la un zambet departare… depinde de noi. Dar ni se pare prea comun totul, si vrem sa fim altfel fara sa stim ca ne transformam in copii infidele ale unor modele facute de un artist care si-a pierdut muza printre panzele ingalbenite de prea multe anotimpuri. Ratacim apoi printre intrebari care isi asteapta raspunsul dar nu va fi nimeni la rascruce de drumuri sa ne arate cararea fara obstacole. Si atunci incercam sa ne intoarcem, sa o luam cumva de la capat, dar sfoara de care suntem prinsi si de care si-a agatat degetele cel care s-a jucat cu noi, e de-acum prea firava ca sa mai suporte drumul inapoi. Abandonati si dezorientati, constatam ca nici nu mai stim cine suntem. Nu ne putem povesti nimic pentru ca e straniu sentimentul de a nu ne mai cunoaste. Ne e aproape imposibil sa ne identificam intr-un fel sau altul si ne cautam printre firele de praf care ne-au invaluit pasii in aceasta calatorie. Ne zarim pret de un oftat dar imaginea a ceea ce am fost candva, dispare cand vantul isi intinde bratele si imprastie totul in jur. Tot ce am fost se pierde intr-o dara de praf… Ce trist e totul de-acum!

Un' te-ai dus tu Dex-ule?

2010-02-19T18:00:00.000+02:00

Am asistat recent la o discutie intre 2 persoane : un "jurnalist cu diploma"(pe care, din motive de "securitate", il vom numi "diplomatul") si o "duduie cu pretentii" ("Mitzi" ca "Pisy" ar putea fi marca inregistrata si n-am nervi ptr. drepturi de autor anonim). Incerc sa redau dialogul lor din memorie. Da, Doamne sa n-am nevoie de lecitina!
Mitzi, citind o stire: "Barbatul a declarat ca mergea spre serviciu cand... spre servici, serviciu... Bai, astia (redactorii) is prosti sau... nu? Nu se spune "servici"? Sau "serviciu"? Eu stiu ca-i "servici", nu?", si, cu privirea blajina si intrebatoare(a se citi tampa) cauta raspunsul in ochii diplomatului.
Diplomatul, incercand o miscare periculoasa a capului gen "ce greu e sa fiu dastapt in asta lume unde prostii e ca la ei acasa" spune cu un zambet pe botic : "La serviciu mergi tu, daca vrei", apoi incearca un ras fortat.
Mitzi : "Hai ma ca nu am timp de glume, zi-mi cum e corect?". Deja parca ii scadeau pretentiile...
Diplomatul, incercand sa afle cine a scris stirea, isi drege vocea ca si cand ar incepe un discurs de tipul "extrapoland pascalian din sinergia..." si spune dintr-o rasuflare: "Ti-am mai zis ca la serviciu mergi tu. Cum sa scrii sau sa spui serviciu? Poate, daca esti prost. Dar corect e servici!" Eu, ma apasam din ce in ce mai tare cu unghia pe degetul mic ca sa nu rabufnesc.
(acum las imaginatia sa zburde)Sala amuteste. Platitorii de bilete incep sa se foiasca nemultumiti si incearca sa impinga cu picoarele pungile care au adapostit floricele, sub scaunul vecinilor. Cei care au intrat cu invitatii sunt inca nedumeriti, nu mai stiu exact de ce au venit si cauta din priviri plictisite semnul de "Exit". Cineva incearca sa strige " Ba, daca taceai..." dar nu isi aminteste continuarea si nervos, paraseste incaperea. In urma lui un zgomot de usa trantita si o bubuitura(incercand sa desluseasca cu propriile forte misterul "serviciului", i s-au incurcat niste terminatii nervoase si partea responsabila cu echilibrul a intrat in avarii, facandu-l pe bietul om sa plonjeze in fata "rupatorului de bilete" care urmarea scena dintr-un colt rezervat fumatorilor). Cativa experti fara diploma incep sa chicoteasca agitati ca dupa un spectacol prost, facut de un regizor in perioada de practica la un teatru de provincie. Dupa ce sala ramane goala, cortina cade, imprastiind un nor de praf, luminile se sting... Tacere si intuneric. In culise, cu tigara aprinsa, diplomatul ofteaza : "La cata scoala am facut, nu am si eu un servici mai de Doamne-ajuta, trebuie sa suport toti incultii pe un salar de nimic"!
Ma intreb de unde vine gustul amar pe care il tot simt de la acea discutie. Ciudat, beau cafeaua cu zahar....

Dragostea costa 3 dolari

2010-02-18T10:18:00.000+02:00

Citeam zilele trecute ca in Beijing s-a deschis un magazin care vinde dragoste. Supermarketul se numeşte "Te caut pe tine" şi este, potrivit proprietarilor, singura speranţă a persoanelor singure de a-şi găsi un partener. Pentru a te inregistra nu trebuie decât sa ai trei dolari şi o poză pe care să o laşi pe peretele dragostei. Apoi, cei care sunt în căutarea jumatatii pot intra în magazin şi, dacă ai noroc, te aleg din mulţimea de fotografii. Cam despre asta e vorba pe scurt. Adica eu ma fotografiez, in baie, in coridor, langa aragaz, in cada, pe "tron" sau in alte locuri exotice din odaie si imi afisez chipul suav pe un perete, la vizier. Dupa asta, achit taxa si astept "tanara si nelinistita" ca un june prim sa intre in magazin, si dupa ce se holbeaza la nenumaratele ranjete, ma alege pe mine in functie de... Chiar, in functie de ce? Da, o fotografie poate spune multe despre o pesoana (a se vedea unele "opere de arta" de pe "HI CINCI"), dar nu cred nici in ruptul capului ca iti garanteaza o viata plina de impliniri, iubire si liniste langa cea sau cel care-ti zambeste de pe acel carton. Si inca ceva : daca stiu ca am fost aleasa de pe un perete asa cum eu aleg ardeii de pe taraba din piata, am pretentia ca cel care m-a ales sa ma trateze altfel decat ca pe o simpla marfa? Ii putem impune respect daca singurul criteriu in alegerea lui a fost o privire patrunzatoare plina de efecte in photoshop? Voi ce credeti? Aveti incredere in astfel de magazine care vand dragoste? Lumeeeee, lumeeee, super oferta: 3$ kilu' de pixeli!!

Astazi sa nu-mi spui "Te iubesc"!!

2010-02-14T11:46:00.000+02:00

Te rog, te rog insistent sa nu-mi faci astfel de declaratii astazi. Stiu ca asa e la moda, stiu ca asa ai auzit la TV, la radio si poate in statia de autobuz ca trebuie sa faci dar eu nu vreau sa aud azi nimic legat de dragoste. Nu-mi spune asta doar pentru ca e 14 februarie si pentru ca "asa se cade" intr-o astfel de zi! Decat sa-mi declari iubire vesnica pentru ca asa te-a indrumat un moderator in cautare de audienta sau vre-un comerciant de iubire la kilogram, mai bine intreaba-ma ce-am pregatit pentru cina. Te rog! Sau... mai bine taci, e mai intelept si imi da posibilitatea sa aleg ce vreau din tacerea ta, inclusiv o declaratie de dragoste sincera. Te implor sa nu-ti pierzi timpul rascolind vreo 5 ore magazinele dupa un maimutoi stupid de plus! Da, am o colectie frumoasa de animalute din copilarie, dar astazi nu e deloc momentul potrivit sa mi-o imbogatesti tu. Nu-mi foloseste la nimic o perna rosie in forma de inimioara pe care scrie "I love U", lasa-ma cu perna mea, mi-e draga si imi suporta tacuta tamplele obosite. Daca vreau ciocolata imi cumpar eu sau, daca vrei, adu-mi maine o cutie, se poate manca si in 15,16 sau 17 februarie, nu trebuie sa ma indop astazi in cinstea lui Cupidon, o fac destui in locul meu. Am citit "Alchimistul" si mi-a placut dar daca imi cumperi "Paulo Coelho - Dragostea", jur ca o sa folosesc foile pentru a-mi face avioane, desi iubesc cartile mai mult decat inteleg unii. Uite asa, o sa o sacrific pentru ca astazi e prezentata ca fiind apogeul dragostei in apogeu si pentru ca cei lipsiti de inspiratie o cumpara pe post de "te iubesc de-nebunesc" pentru "valentina" lor. Si nu in ultimul rand, sa nu-mi apari la usa cu trandafiri rosii! Imi plac toate florile, ador trandafirii, dar ce poate fi mai neinspirat decat trandafirii rosii intr-o zi in care rosu pune stapanire pe intreaga planeta? Eu voi inchide ochii putin si voi visa ca locuiesc intr-o casa de dragoste departe de lumea asta falsa si grabita sa-si cumpere iubirea din vitrine prafuite. Ma voi intoarce in zori si daca te voi gasi langa mine, sprijinit intr-un colt de dor privindu-ma cum dorm, voi intelege totul si nu va fi nevoie de cuvinte. Cand ma voi trezi intr-un sarut, imi vei putea spune "Te iubesc"! Atunci te voi crede si imi va pasa! Doar atunci... pentru ca astazi nu dau voie nimanui sa-mi transforme iubirea in kitsch doar de dragul publicitatii!

Asculta mai multe audio Muzica

Prima intalnire...

2010-02-13T19:59:00.000+02:00

... a mea cu bloggerii sibieni, ca despre intalniri de alta natura le voi povesti poate nepotilor. A fost odata o seara de vineri, 12. Dupa o zi extrem de agitata cu multa alergatura si nedrept de multe peripetii, am ajuns si la locul de intalnire : McSims. Am intarziat putin, lucru care mi se intampla fff rar, dar nu am avut de ales. Am intrat foarte repede in vorba cu oamenii de acolo, m-am bucurat ca am cunoscut-o pe Lili . Desigur mi-a facut placere sa-i cunosc pe toti cei prezenti, am aflat si de alte bloguri, am cunoscut oameni frumosi deci totul a fost perfect. Ce vreau eu sa povestesc acum... Mi-au trecut prin fata ochisorilor niste "randuri", care m-au determinat sa fac acum dezvaluiri pentru deliciul "presei" sau ma rog, a unui segment de presa. O sa dau din casa si, daca nu se supara cei care au fost prezenti la intalnire, o sa dezvalui cateva din "ritualurile" bloggerilor. In McSims a fost "botezul" constand in una bucata suc, cafea sau limonada, dupa gustul fiecaruia. S-a discutat in limita decibelilor care ne-au invaluit atat de mult incat ne-am decis sa parasim in pas de defilare locatia nr. 1. Golul din stomac ne-a indrumat pasii spre un alt "Mc" Donald's de aceasta data. Acolo s-au consumat cartofi prajiti foarte sarati ( a se lua notite), McChicken, Big Mac, inghetata si iar suc. Povesti, glume, ganduri... Dupa aceste ritualuri cu semnificatie aparte, fiecare s-a indreptat spre casuta lui, cu gandul sper, la urmatoarea intalnire. Acum cred ca cineva ar trebui sa caute semnificatia "sarii" de pe cartofii consumati de membrii unei secte, sau importanta acidului din suc in procesul de "spalare a creierului" unui discipol. Sa nu uitam de initialele "Mc", care se regasesc de 3 ori in acest post... poate fi vorba despre simbolurile sectei care, descifrate, pot duce la o comoara... revelatia "domnului X". Pana atunci noi sectantii ramanem cu Mc, iar dvs domnule cu "mac-mac-ul" de toate zilele. Din motive subiective ma opresc acum aici.
Am mai spus-o si o sa mai spun la nevoie : acesta nu e blog. Da, oficial asa se numeste dar in comparatie cu ceea ce citesc in fiecare zi, nici nu se compara. Si nici nu vreau. E coltisorul meu in care ma retrag pentru a-mi asterne gandurile, temerile, sperantele. Le las aici pentru a le regasi atunci cand mi se face dor de mine. Cu ajutorul acestui coltisor insa, am descoperit Oamenii din spatele altor blogguri si ma bucur ca am avut aceasta ocazie. Citesc in fiecare zi pagini de viata cu intrebari care poate nu-si vor gasi niciodata raspunsul, cu vise naruite, resemnari sau, pur si simplu, radiografiile unei zile anume. Nimeni nu are pretentia ca schimba lumea cu un simplu click. Nimeni nu cere statuie in fata Parlamentului ca dovada a vesnicei recunostinte fata de blogul sau. E o pagina personala pe care fiecare o umple asa cum vrea sau asa cum simte. Si sunt foarte putine cazurile in care cineva primeste o recompensa dupa un post. Si da, acesti oameni se mai si intalnesc pentru ca au ce povesti chiar daca abia s-au cunoscut. Pentru ca blogul nu inseamna izolare si in nici un caz pierderea abilitatilor in comunicare, din contra. Cu ce gresim "stimate domn"? Va pune cineva fluturasi cu link-uri spre blog in cutia postala? Va bombardeaza cineva cu mass-uri despre un blog? Va obliga cineva sa stati nemiscat in fata monitorului citind blog-uri semnate de "analfabeti"?. Si atunci de ce nu aveti loc de bloggeri? Sau, a fost doar lipsa totala de inspiratie si de timp? E trist daca e asa... un blog face mai putin rau decat o pagina tiparita intr-un ziar indiferent cum se numeste el. E adevarat ca nu toti tinerii pletosi care se aduna in parcuri si canta la chitara se numesc folkisti, dar nici cei care isi scriu gandurile pe un blog nu-s de pus la colt pentru ca asa da bine in ochii unui cetatean cu "printipuri".
Salutari, Ciprian! (au si bloggerii regulile lor... de bun simt) sursa trebuie musai specificata!!

Avem dreptul sa-i frangem aripile?

2010-02-09T10:00:00.000+02:00

Se numeste Maria Cristina dar prefera sa i se spuna Maria. Daca stii sa o privesti in ochi poti citi in sufletul ei o poveste scrisa cu litere de aur. S-a nascut in 12 februarie 2000, o zi in care parca toate ursitoarele bune si-au unit baghetele pentru a face o minune. Si s-a intamplat... A primit de la Dumnezeu un dar special, un glas care te rascoleste si ea vrea sa-l imparta cu noi. La 4 ani a inceput sa cante si tot atunci a primit primele aplauze. Urmeaza cursurile Liceului de Arta din Galati si studiaza pianul. Maria nu se joaca alaturi de alti copii pentru ca, asa cum spune mama ei, "copilaria Mariei este copilaria unui copil performant si nu e usor deloc". Cu toate acestea, cand iti zambeste, ai impresia ca in zambetul ei s-au adunat toate jocurile si bucuriile copilariei tale. A castigat "21 de premii importante" asa cum spune chiar ea. Anul trecut a castigat Trofeul Festivalului International de Muzica Usoara pentru Copii din Belarus. Mi-a povestit ca inainte de a urca pe scena pentru a ridica trofeul si-a pus pe umeri drapelul Romaniei. La un festival international, un copil de 9 ani cu trofeul in maini si cu drapelul pe umeri... Maria. O meritam pe Maria? Eu cred ca trebuie sa dovedim acum ca da. Sa va spun motivul pentru care am scris acest post. Maria a participat la preselectia pentru Festivalul Sanremo JR. A fost o preselectie severa, cu multe tari participante. In urma cu putin timp a primit un telefon prin care era anuntata ca este asteptata la Sanremo. Vestea care i-a deschis aripile a fost insa urmata de un mare "dar". Trebuie sa confirme participarea si, pana la sfarsitul acestei luni, sa trimita 1000 de euro. Regulamentul spune transant : nu trimiti banii, nu poti participa, chiar daca ai fost selectat. Mama Mariei nu dispune de acesti bani dar refuza sa se gandeasca la faptul ca vor fi nevoite sa renunte. Am cunoscut-o pe Maria ieri. A venit la Sibiu cu convingerea ca intr-o fosta capitala a culturii oamenii sunt mai receptivi la frumosul din jur si inteleg mai usor arta. Ii putem demonstra ca se inseala si ca nu mai sunt oameni cu suflet frumos? Dupa ce am stat putin de vorba cu ea a venit la mine si mi-a sarit in brate. Am simtit ca-mi fuge pamantul de sub picioare si m-am gandit la toate nedreptatile acestei lumi. Am tresarit la gandul ca va trebui sa privim candva in ochii ei si sa-i spunem ca nu am putut s-o ajutam, ca de fapt tot ce a mai ramas pur in jur a fost innecat in noroiul nepasarii noastre si ca s-a inselat cand a crezut ca noi vom intelege cata nevoie avem de copii ca ea. Pe scena de la Sanremo nu va urca Maria, va fi acolo Romania. Este singurul roman care ne-ar putea reprezenta la un festival ravnit de multe voci mai mult sau mai putin cosmetizate de calculator. Trofeul pe care l-ar putea castiga va fi al nostru, iar daca o ajutam, o bucatica din noi va fi langa ea pe scena... mai departe stie ea ce sa faca. A fost deschis un cont in care, putin din putin putem strange aceasta suma de 1000 de euro. Ce facem cu acest ingeras dragii mei? Il ajutam sa zboare sau ii retazam aripile? Va rog sa ascultati cu sufletul si sa cititi printre randurile mesajului din melodie. "Cu multi, multi pupici de la Maria" , scrie in autograful pe care i l-am cerut. Vi-l daruiesc voua din suflet... pentru suflete frumoase!

Titular cont Catalina Lovin (mama Mariei)
Lei BRD Ro 18 BRDE 180 SV 264 00 201 800

Lacrimi ascunse-ntr-un gand

2009-12-17T14:45:00.000+02:00

Acest post, desi sarac in cuvinte, e pentru cei care simt ca acum 20 de ani s-au frant prea multe aripi, prea... degeaba!

TUDOR GHEORGHE_VIN COLINDATORII
Asculta mai multe audio Muzica

Au trecut 20 de ani...! Ani de... ce? Avem oare dreptul sa sarbatorim? Cine ne da acest drept? Avem ce sarbatori? In tot acest timp am ratacit, privind stele care, luminand carari, ne-ar fi putut arata drumul cel lin. Inca nu l-am gasit sau poate, piedicile intalnite in cale ne-au descurajat pasii. "De ce?", "Pana cand?", "Pentru cine?", "Cu ce pret?", si mai ades "Cui ii pasa?", sunt intrebari care ne-au inghetat pe buze. Raspunsurile tot intarzie sa apara. Poate ca cei care se simt indreptatiti sa schimbe destine considera ca nu a curs suficient sange. Sau poate ca nu strigam noi suficient de tare incat disperarea sa sparga zidul ridicat intre noi, cei mici, si "domnii' de azi.
Daca noi nu meritam raspunsuri, poate va gasiti timp "domnilor" sa coborati privirea spre cei care isi plang copiii care au platit cu viata confortul fotoliilor voastre. Ce facem cu ei? Tineri care atunci si-au pierdut unul din parinti in numele "dreptatii" si al "libertatii" sunt acum nevoiti, din "lipsa de fonduri" sa renunte la studii pentru ca s-au incapatanat sa ramana in tara, in timp ce voi ati facut din scoala o afacere profitabila si ati luat globul la picioare : New York, Viena, Berlin, Venetia, Bruxelles, Londra, Paris, iar Bruxelles unde v-ati trimis si copiii sa ne reprezinte. Poate aveti pentru ei, pentru tinerii care muncesc pentru a-si achita studiile, un cuvant de incurajare. Sau pentru batrana care in fiecare zi isi calculeaza atent fiecare bucatica de paine pe care si-o mai permite dupa ce-si achita taxele. Pentru ei vrem un raspuns. Noi... nu mai vrem nimic. Ne-am obisnuit sa fim la intervale bine stabilite "stimati alegatori" si "iubiti romani" ca mai apoi sa intram in umbra si sa fim din nou,(pentru a cata oara?) umiliti si priviti de la inaltimile functiilor voastre. Ne-am resemnat si nu va mai deranjam. Cu voi nu mai avem nimic. Il mai strigam insa pe Dumnezeu... Sa vina sa vada ce-ati facut din oameni!!!

Acorduri tarzii...

2009-10-01T15:47:00.001+03:00

A revenit… desi poate stie ca nu o asteptam. Incearca insa, ca de fiecare data sa ne ofere acelasi spectacol unic prin colorit, parfum si acorduri tarzii.Dar suntem din ce in ce mai obositi de toate anotimpurile care si-au brazdat trecerea pe frunti plecate in fata neputintei. Ne apasa amintirile pe umeri facandu-ne prea grei pentru a mai indrazi sa visam la zbor. Ni s-au nins tamplele de prea multe intrebari, incercand sa invatam cum sa zburam cat mai sus, am uitat sa ne deschidem aripile care s-au frant lasandu-ne intr-o cadere libera spre nefiresc. Si totusi, toamna asta nebuna, ne invita, oare pentru a cata oara? sa fim partasi la acest delir al nuantelor aurii, al formelor si mai ales al aromelor. Stie ca nu ne-a fost dor de ea, si totusi doamna toamna are rabdare cu noi. Prea multa rabdare… Vrea inca o data sa ne strecoare in suflet picaturi de adieri line in umbra unui apus tacut. Dar e prea mult zgomot in noi si in jurul nostru si linistea inceputului de toamna nu poate razbate zidul greu care ne tine captivi in nepasare. Si totusi... a venit toamna.
Dar, bietii de noi ce intelegem? Scuturam de dorinte neimplinite hainele vechi, care ne-au incalzit gandurile si in trecut, asezam in camara dupa marimi, forme si culoare vase care ne vor indestula mesele in zilele geroase. Cati dintre noi ne gandim la cat nesomn au fost supusi cei care ne ofera pe o taraba an de an, toata truda lor? Le punem etichete borcanelor cu legume, dar ne gandim oare cate momente de deznadejde sau de dor, sau de chin incap acolo? Nu avem timp...
Am impresia ca toamna se joaca si interpreteaza o partitura dintr-o primavara care si-a uitat menirea. E prea blanda cu noi, parca se straduieste sa nu ne amageasca. Ma doare fiecare frunza uscata strivita sub pasii grei ai nepasarii. Imi striga a dor nestins crengile ramase fara pereche. Odata cu frunzele si-au pierdut lacrimile si isi saluta trecatorii doar printr-un oftat acompaniat de bratele vantului. Cine sa le observe durerea daca noi am uitat sa ne ridicam privirea spre cer? Se plimba singura pe strazi inguste in mantia-i stralucitoare dar nu e nimeni s-o intampine, fugim din calea ei poate pentru ca nu mai intelegem, poate ca ne e rusine s-o privim in ochi, sau, poate, pentru ca stim ca nu o meritam. Si totusi niciodata toamna nu fu mai frumoasa...
Ati vazut ca lacrimile copacilor s-au asezat una cate una pe pamant? Asteapta tacute sa ne legene pasii si mai ales, gandurile. Depinde de noi daca le strivim, sau daca le facem sa para mai frumoase in trecerea lor spre nemurire. Depinde numai de noi daca pasim greu, apasati de efemere greutati, sau daca valsam in drumul nostru spre nicaieri. Adierile de vant ne vor usca obrajii de lacrimile deznadejdii daca le vom lasa sa ne imbratiseze, copacii dezgoliti ne vor imprumuta haina lor pentru a ne incalzi gandurile in noptile lungi, incarcate de intrebari, iar ploile care vor veni, ne vor picura in suflet esente de speranta si lumina. Dar, pentru toate acestea trebuie mai intai sa deschidem ochii. Sa ne asezam confortabil la caldura sufletului si sa ne soptim fericirea celor care vor sa asculte. Luminile s-au stins, doar o raza jucausa mai aseaza cate un licar in zambetul celor prezenti... Cortina s-a ridicat... e liniste... spectacolul a inceput! Nu stim cand se va termina dar ce mai conteaza? Sa ne confundam cu actorii si sa ne jucam propiile roluri pana la apauzele finale sau, pana cand in sala, se vor aprinde din nou luminile!!!

Omagiu unei amintiri...

2009-05-29T12:52:00.000+03:00

Dedic acest post copiilor... copiilor din noi, sau, daca doriti, amintirii lasate in pod langa o papusa de carpa roasa de timp si de vise neimplinite...

Mai des sau din ce in ce mai rar, franturi de aduceri aminte ne insotesc intr-o gradina cu ciresi intr-o dimineata de vara...
Acolo, in universul tau, soarele pare a straluci mai puternic decat in lumea celor mari. Alergi dupa fluturi pentru ca te fascineaza dansul lor deasupra florilor, nu resusesti sa-i prinzi, dar nici nu ti-ai dori asta, decat, poate, doar ca sa le vezi mai de-aproape coloritul parca ireal. Gandul de a le face vre-un rau ti-e strain si nu razbate pana la fiinta ta pentru ca pentru tine, povestile in care binele invinge raul, sunt parte integranta din realitatea in care crezi ca poti schimba lumea dintr-un castel construit din crengi uscate de salcam. Te impiedici de o petala dar nu mai iei in seama durerea... mai ai destule semne ale vacantelor trecute, fiecare are povestea lui si iti place sa le redai colegilor intreaga aventura care si-a lasat amprenta acolo. Ai obosit si cauti umbra ciresului la care ti-ai adapostit visele si sperantele copilariei...
Adeseori adormeai acolo visand ca intr-o zi vei avea gradina ta si vei pune si ciresi sa le fie somnul lin celor care vor poposi la umbra lor. Ai simtit de atunci de mai multe ori nevoia de a contempla un cires in floare dar fie l-ai gasit prea tarziu cand florile lui erau deja transformate intr-un covor pufos pe iarba, fie ti-a fost prea greu sa te regasesti la adapostul unuia strain de sufletul tau. Cel care ti-a ascultat ani in sir nelinistile provocate de povestile cu zane care ti se spuneau seara, a incalzit demult o odaie saracacioasa. Refuzi sa privesti spre locul ramas pustiu, atunci cand pasii te poarta in gradina copilariei tale, simti ca parte din acel copil a disparut odata cu crengile aruncate in foc.
Te gandesti sa cauti iar trifoi... in fiecare vacanta adunai numai din cel cu 4 foi. Stiai ca aduce noroc dar niciodata nu il tineai pentru tine. Preferai sa il presezi in biblia bunicii si sa il oferi invatatoarei in prima zi de scoala. Oare ce mai face? I-or fi adus oare noroc acele firave firicele de speranta?
Deodata un glas venit parca din alta lume te face sa lasi trifoiul pentru mai tarziu... in fond, simti ca timpul se scurge dupa regulile tale... e bunica, te cheama la masa. Glasul ei de neinlocuit ti-a ramas intiparit in minte. Il mai auzi cateodata in vis dar nu mai intelegi ce vrea sa-ti spuna, nu poti deslusi sensul cuvintelor ei. Atunci o ascultai cu sufletul curat, acum, inainte de a adormi pui in ecuatie fiecare secunda a zilei de maine.
Abia iti mai aduci aminte de gustul painii framantate de mainile ei brazdate de griji si mai ales de dor. Nu l-ai mai gasit de atunci dar cauti sperand ca intr-o zi iti va indulci din nou simturile. Mirosul de busuioc din casa care ti-a leganat copilaria te insoteste insa si acum si te indeamna sa-ti ridici ochii spre cer atunci cand ti-e greu. Atat a mai ramas de atunci... o amintire presarata cu miros de busuioc si un trifoi cu 4 foi uitat intr-o biblie roasa de anotimpuri.
Copilul de atunci are nevoie, pentru a putea zambi din nou,
ca amintirea acestor piese de puzzle care ii reconstruiesc universul sa fie pastrata vie si nepatata. In fiecare din noi exista un astfel de copil. Fie-va mila si nu-i raniti sufletul pentru ca...

"Un copil este o fereastra deschisa pentru zborul visurilor noastre..." si mai mult decat atat, “pentru ca numai ei stiu sa iubeasca pana la Doamne Doamne si inapoi”.

In tacere...

2009-03-27T16:37:00.000+02:00

Stau rezemata de o frunza, sorb incet din cana cu ceai si privesc vrajita florile copacului din gradina gandurilor mele. Ma fascineaza povestea fiecarei petale dar ma tulbura valsul lor atunci cand, lasandu-se dirijate de bratele vantului, se pierd rand pe rand intr-un suspin. Cat de scurta le este existenta si cate minuni pot infaptui pentru cei care au ragazul de a le privi inainte ca ele sa dispara invaluite in mister. Gandul acesta ma face sa-mi plec umila capul in fata maretiei lor. Imi oglindesc chipul intr-un strop de roua... anotimpurile mi-au albit tamplele. Desi e dimineata, am un sentiment ciudat ca ar putea fi prea tarziu. Prea tarziu pentru regretul rasaritului pierdut.
Incerc sa opresc lacrima care-si croieste drum din itele viselor mele si ma inarmez cu un zambet amar. Nu e de-ajuns, si-a luat puterea din noptile in care, uitand sa privesc spre cer, ma lasam invaluita de intuneric. Lacrima care se rostogoleste pe obrazul brazdat de dor, spargandu-se apoi in mii de iluzii, nu poate tulbura linistea care a ridicat ziduri de nepatruns in jurul meu. Undeva in departari, aproape de soare zaresc un pescarus si incerc sa-mi imaginez marea...inchid ochii si parca ii aud valurile...o serenada trista a unui trubadur care si-a pierdut de mult iubirea. Doar mi s-a parut...linistea din jur impiedica soaptele sa ajunga la mine.
Stiu ca cei care viseaza la gradina mea mi-ar striga peste gard ca ar dori sa bea un ceai cu mine. E prea multa liniste ca sa-i pot auzi. Caut fericirea pe aripile fluturilor care nu-si mai gasesc locul in copacul ramas fara flori. Daca o voi gasi, o voi desena desi stiu ca nu-mi va folosi la nimic. Cat de minunati sunt oamenii care viseaza...Ce frumos e totul in lumina diminetii!
Dintr-un gest necugetat, am rasturnat cana cu ceai si ultima picatura e sorbita de univers intr-un tipat strident care ma face sa uit ca am fost captiva in casa linistii de nepatruns. In acea picatura as fi gasit raspunsul dupa care am rascolit in oceanul amaraciunii. Odata cu ea, dispare si intrebarea care nu-si va mai afla niciodata sensul. Tipatul ultimei farame de speranta este inghitit din nou de liniste...
Nu stiu cat timp am privit copacul dar de atata tacere nu mai pot spune cat ma doare. De atata singurate am uitat ca sunt singura in gradina gandurilor mele...
Rezemata de o frunza inchid ochii si visez la o cana cu ceai din care sorbeam incet, cautand in ultima picatura raspunsul!

Scrisoare catre un suflet trist...

2009-03-13T07:07:00.000+02:00

Am gasit pe veranda unui castel locuit de fluturi si pazit de nuferi albi o scrisoare desprinsa parca dintr-un susur de izvoare. Cuvintele par scrise cu mana tremuranda, un suspin tine locul timbrului iar numele expeditorului a fost acoperit cu praf de stele. In dreptul destinatarului a ramas doar urma unei lacrimi care a fost uscata de sarutul adierilor de vant. Am pastrat-o intr-o carte veche cu coperti roase de timp si de nelinistea celor care, candva, le-au mangaiat visand la lumea ascunsa intre filele ingalbenite. Acum vreau sa ti-o citesc pentru ca simt ca tie iti este adresata. Stiu, ar fi trebuit sa fac asta mai devreme, dar nu eram sigura ca tu esti destinatarul si imi era teama ca intelesul ei isi va pierde sensul. Dar acum trebuie sa ti-o citesc, pentru ca vad cum lumina din ochii tai isi pierde tot mai mult stralucirea:
“Nu ne-am mai intalnit demult intre doua vise asa cum faceam de obicei, de aceea m-am hotarat sa-ti scriu. Ce e cu tine? De ce nu e liniste in sufletul tau? Obisnuiai sa canti in timp ce paseai desculta printre picaturile de roua. Nu te-am mai auzit si imi lipseste glasul tau duios. Ma faceai sa zambesc de cate ori te opreai in fata unei flori si o contemplai minute in sir cu bucuria nemarginita a unui copil. Pentru tine timpul nu a insemnat decat o simpla notiune dar iti placea sa spui tuturor ca e prietenul tau de incredere. Presupun ca te-a tradat pentru ca astazi ai trecut grabita pe langa o gradina cu trandafiri fara sa iti intorci privirea. Te jucai adesea cu baloane de sapun, iti asezai delicat franturi de ganduri pe coloritul lor, le urmareai tacuta pana dispareau in drumul catre cer si te minunai de ineditul scurtei lor existente. Aveau un farmec aparte acele momente nu integ de ce ai renuntat la iluzia zborului spre infinit. Spuneai ca pentru tine ziua incepe cu sarutul soarelui atunci cand ii deschizi fereastra. De cand nu te-ai mai lasat mangaiata de razele de soare? De ce nu le mai dai voie sa-ti incalzeasca fiinta? E din ce in ce mai intunecata odaia ta.
Radeai molipsitor in fiecare zi si nu ii priveai pe cei incruntati. Te temeai de norii negri din ochii lor. Acum stai cu privirea plecata incercand sa ascunzi furtuna din sufletul tau. Esti prea firava pentru asta. Iti aud de aici zbuciumul. Iti amintesti dimineata aceea in care numarand firele de nisip m-ai intrebat cum a aparut tristeta? Ti-am raspuns repede ca s-a nascut dintr-un zambet. Nu m-ai crezut si razand, ai alergat in mare si ai impletit un colier din valurile ei. I-ai soptit marii ca atunci cand perlele lui se vor risipi vei intelege ce e nefericirea si ai rugat-o sa-ti spele sufletul de indoieli. Nici nu ai observat cand, preocupata sa-ti faci curatenie printre ganduri, l-ai aruncat ca pe o haina veche. Ma gandesc la noptile in care ne intreceam in a numara stelele de pe panza cerului. Te-ai intrebat cat timp a trecut de cand nu ai mai privit in sus? Steluta despre care spuneai ca iti poarta noroc straluceste mai puternic decat de obicei, de ce ai renuntat sa mai crezi in ea? Stiu, nu imi poti vorbi...intreaba-ti sufletul el are toate raspunsusurile. De ce esti trista? Stii, de cele mai multe ori nefericirea apare atunci cand nu stim sa fim fericiti. Tu de ce ai uitat sa canti? De ce ai renuntat sa visezi? Ne spuneam adesea povesti carora le schimbam de fiecare data finalul. Acum un intreg univers e intre noi si zanele si-au pierdut baghetele intre spini. Priveste putin pe fereastra...bancuta de pe care admirai copacii infloriti, zambindu-i fiecarui trecator, a cedat sub greutatea tacerii. Plangi? Lumea nu se va opri in loc pentru a-ti culege lacrimile...ti le vor strivi sub talpi in drumul lor spre nicaieri.
Anotimpurile isi vor urma cursul firesc dar, suspinand, nu le vei putea deslusi misterul. Am senzatia ca primavara isi amana venirea. Stie ca nu va mai fi intampinata ca altadata. Cine sa-i deschida poarta daca sufletul tau e inchis sub apasatoarea nepasare? Si totusi, vor inflorii candva salcamii dar isi vor plange petalele in singuratate. Ploile pe care le iubeai atat de mult vor cadea din ce in ce mai greu, vor fi tot mai reci si, in loc sa ne aseze in cosite stropi jucausi, ne vor murdari alungandu-ne din calea lor. Soarele isi va intoarce privirea spre alte zari daca nu-i vei mai zambi asa cum faceai pana nu demult, iar macii nu vor mai valsa cu cicorile daca tu nu le vei mai canta la pian. Privighetorile isi vor ascuti glasul intr-un strigat absurd, apoi, peste tot se va asterne tacerea...
Atat am vrut sa-ti scriu. Cuvintele sunt de prisos acum cand ghioceii si-au scos sufletul la lumina. Ridica-ti privirea si zambeste! Nu-i zdrobi cu plansul tau, cand vei avea nevoie de gingasie o vei putea culege de pe petalele lor daca acum ii alinti cu un suras. Nu face pariuri pe lacrimi, va invinge durerea si un suflet ofilit nu va vedea in jur decat noroi, chiar daca, pana la noroi, va calca pe nuferi! Tristetea ta a alungat fluturii, care si-au gasit adapost intr-un castel vechi locuit odata de zanele din povestile tale. O sa asez acum scrisoarea intr-un colt de veranda, stiu ca cineva o va gasi si va intelege ca trebuie sa ti-o citeasca in ziua in care vei uita sa zambesti!"

O altfel de zi...

2009-01-16T07:43:00.000+02:00

In aceasta dimineata, inainte ca zorii sa sarute cuprinsul, am privit pentru cateva minute spre luna. Mi s-a parut mai stralucitoare decat de obicei si mai aproape de Cer. M-am gandit ca 15 ianuarie ar trebui, prin lege, sa fie zi libera. Dar...NU! Mai bine asa. Am intelege sa o sarbatorim cu mici, bere si ritmuri orientale adica foarte departe de adevaratul ei sens. Cel putin asa, elevii, obligati sau nu, recita cate o poezie, rasfoiesc o biografie si... cauta Luceafarul, iar noi simtim ca nu ne-am pierdut de tot identitatea.

Leapsa cu ”chipuri”

2009-01-14T16:53:00.000+02:00

Am primit prima mea leapsa de la Carmen si trebuie sa recunosc ca sunt emotionata! Ea, leapsa suna cam asa :
*Go to the 4th folder in your computer where you store your pictures.
*Pick the 4th picture in that folder.
*Explain the picture.
*Tag 4 people to do the same!

Trag aer in piept si...deschid calculatorul, caut dar, din pacate nu al 4-lea folder ptr ca e calculatorul nou si nu am atatea in el(sper ca nu o sa fiu descalificata), in singurul folder pe care-l detin deocamdata, poza cu nr 4 esteeee :

El este Pisu ( in ziua in care l-am luat aveam o imensa lipsa de inspiratie, de unde si numele foarte original). Cred ca nu are rost sa incep sa povestesc aspecte din viata lui, acum e ocupat cu zgariatul dulapului si nu-l deranjez sa-i cer acordul de a ”da din casa” :)) Langa el e ”troscoleta” mea trantita la intamplare in graba. Daca, Doamne fereste, ar trebui sa fug pe o insula pustie, cu ce am in geanta cred ca mi-as construi coliba :)). Ar fi interesanta o leaspa legata de ce ai in geanta. Cam atat cu poza mea. Multam fain! Leapsa merge la , Luci
Ovidiu
Adriana
Cosmin

Daca vei citi...

2009-01-14T06:30:00.000+02:00

Nu stiu exact de ce scriu asta acum. Poate pentru ca stiu ca nu vei citi nicioadata aici, e prea mare distanta dintre visul meu si pasii tai. Sau, poate, undeva intr-un colt de suflet, speranta ca intr-o zi vei gasi din intamplare aceste randuri, imi ghideaza degetele peste litere si imi dicteaza cuvinte pe care inca nu le inteleg. Vroiam sa-ti multumesc! Sa-ti multumesc pentru ca imi dai iluzia valsului printre frunze ingalbenite de doruri arzatoare. Iti multumesc pentru zambetul de pe chipul meu. Multumesc pentru diminetile in care admir amuzata jocul complicat si somnoros al razelor de soare. Si...iti multumesc pentru ca scriu aceste ganduri. Visul mi-a fugit in cautarea fluturilor asa ca trebuie sa ma opresc aici, fara gingasia lor cuvintele isi pierd sensul. Mi-am amintit insa de ce am inceput sa astern aceste franturi de suflet... Vroiam de fapt sa-ti soptesc: "La multi ani!".

Cine n-are batrani...

2009-01-12T21:12:00.000+02:00

Astazi vorbim despre lucruri mai lumesti ca la fiecare pas facut in afara casei, cuibusorul tau de vise, se gaseste cineva sa te aduca cu picioarele pe pamant, fie prin atitudine, fie prin vorbe aruncate parca din toate cotloanele mizeriei. Dupa programul normal de opt ore, mi-am lasat linistita serviciul cu certitudinea ca maine va fi tot acolo cu tot cu indatoririle zilnice. Dupa cinci pasi facuti in strada am inceput sa ma gandesc serios daca nu cumva a dat norocul peste mine si voi deveni bipedul nr.2 caruia i-a cazut nasul. Nu am pretentii de Michaela Jackson dar ma si vedeam pe la diverse posturi TV bocind si suspinand ca uite nasul, nu e nasul! Adica, sa ma intelegeti, brusc nu am mai simtit nimic in locul cu pricina. Dupa alti pasi marunti facuti cu grija sa nu plonjez, parca nici mainile nu mai erau la locul cunoscut. Mai sa fie... Si uite asa, cub de gheata, merg, ca un cetatean demn de lauda ce sunt eu,ptiu, ptiu fugi deochi, sa-mi platesc darile catre mandria noastra statul. Tremurand din toate ungherele las cu durere in suflet cam jumatate din avansul meu pe luna la un amarat de ghiseu, in spatele caruia o tanti urata si rea imi zambeste a paguba si-mi zice sec : "va multumim". Nu ma prea pricep sa mint deci, chiar nu puteam raspunde: "cu placere". Merg mai departe, alte tzspe grade cu minus dadeau de zor tarcoale urechilor mele. Intru in magazinul de langa bloc, respirand oarecum usurata ca am razbit intemperiilor, iau repede o paine si ma asez cuminte la coada la casa. Cand... val vartej intra o duduie maaareeee, cu o caciula bine indesata peste crestet si cu o voce de bariton saluta lumea din jur. Isi ia una bucata ciocolata Africana cu lapte si o tranteste pe banda. In fata mea!!! Eu, si speriata si incurcata si ... cam atat ca simturile imi erau atrofiate, ma uit direct la clopul din capul ei, il vedeam din spate ca s-a si asezat la coada. Inspir, expir, si cand sa inspir din nou se intoarce la mine si zice:" ma lasati pe mine???". Nu a sunat a intrebare normala ci a mirare, daca ma intelegeti. Eu am vazut vreo cinci secunde un frumos curcubeu apoi, ca in transa ii spun: "pai acum daca tot ati intrat in fata, poftiti". Poate totul era perfect daca duduia tacea din gura. Dar ea, nu si nu, trebuia sa dea tot afara, si zice suav : "ma grabesc de nu mai stiu de mine, incepe filmu' si nu vreau sa pierd nici o secventa". Atunci, am auzit un cor de ingeri care-mi sopteau sa-mi pastrez calmul, sa nu spun nimic, ca ar putea fi bunica mea, ca e femeie batrana, bla, bla. Adica, ce conteaza ca domnul in negru a lasat motorul pornit la masina ca vroia doar un pachet de tigari si acum tre' sa astepte sa-si ia madama portia de ciucalata, ce daca doamna din spate nu-si putea potoli copilasul care urla cu toti dintisorii, de frig sigur :)), si ce daca eu... dar sa ma las pe mine ca stiu mai bine ce-am indurat. Nu lumeee! Jose Fernando facea pojar instant daca stimabila nu era acolo de la inceputul inceputului, adica de la faza cu: acest program... Tare as vrea sa stiu pentru ce serial calca ea tot ce intalnea in cale, ca un Catrina ce era. Are rost sa spun cat de tare m-am enervat? Nu are... Dar cireasa vine acum. Dupa ce ajung si eu la casa, imi iau painea si incerc sa ies din magazin. Nu pot. De ce? Cine credeti ca era postata taman in usa, macanind despre numai ea stie ce, cu o alta cuconita de seama ei? Daaaaa! Era EA! Ii spun ca o rog sa imi faca putin loc, dar vocea mea cu turturi peste baritonul ei era ca o adiere de vant pe o plaja unde se face discoteca. Adica un fel de fas. Si vorbea si vorbea si eu ii mai zic ca vreau sa ies si ea nu ma auzea...Tanti, tu! Parca te grabeai!!Dar de, se pare ca barfa bate filmu'. Am reusit in final sa scap si am ajuns acasa, m-am lipit de calorifer si uite ca acum mi s-au dezghetat neuronii, ma joc cu tastele deci si membrele sunt OK. Problema e ca acum, la caldurica, cu nasul in perfecta functiune, parca privesc altfel situatia. Poate femeia e singura, copiii sunt mari, nepotii or fi la facultate si serialul ala este singura ei bucurie, prin asta i se servesc iluzii cu pipeta, are nevoie de fiecare picatura ca sa treaca peste inca o zi de facturi, medicamente necompensate si dor imens de cei care au fost, si cei care sunt dar nu au timp s-o viziteze. Cele cateva zeci de minute cat urmareste serialul, traieste intr-o altfel de lume, si asta ii face bine.
Ei, acum sa tragem concluziile : 1.pe la ora 15-16, sa va feriti din calea batranelor grabite, ca nu se stie... si 2.Cei care ati citit randurile de mai sus, chiar nu v-ati prins ca am nevoie de caciula, fular si manusi? Astept cu interes propuneri! :)) Pupici calzi si ceai cu lamaie!

Ratacire...

2009-01-08T13:48:00.000+02:00

Ninge... Imi place sa privesc de la fereastra cum fulgii se incapataneaza sa stearga urmele pasilor celor care s-au perindat prin fata casei mele. Dispar, rand pe rand sub mantia visarii. Nu mai ramane decat amintirea lor. Acum totul in jur pare a fi un fragment de poveste. O poveste pe care doar eu o citesc in timp ce privesc pe fereastra. Am senzatia ca nimeni nu a trecut vreodata pe aici. Astept o ninsoare care sa-mi stearga urmele lasate in suflet de cei care mi-au trecut candva pragul casei...

Aripi frante...

2009-01-05T13:13:00.000+02:00

Zborul mi-a fost intrerupt in zori dintr-o nebuneasca joaca a aripilor care s-au hotarat brusc sa-si limiteze miscarile. Nu a fost o cadere lina leganata in neant… m-am prabusit in nefirescul clipei scurse si am inceput sa respir nedumerire. M-a durut revenirea si suspina amintirea plutirii printre fluturi. Nu vroiam sa las lacrimile sa-mi straluceasca pe obraz irosindu-se in oceanul nepasarii si, incercand sa le opresc am inchis pleoapele peste simtiri dar, picatura cu picatura, mi s-au strans in suflet si m-a imbratisat mirosul nemarginit de albastru al marii. Am pasit desculta pe tarmul ei, am privit cum soarele saruta cuprinsul si am tacut. Undeva, la umbra unei petale de suspin am vazut cum iubirea se alinta jucandu-se cu pescarusii. Mi-a zambit si mi-a spus ca a facut o punte intre zari din iluziile stranse in timp ce ma astepta. Mi s-a parut pentru o clipa ca in loc de punte e un curcubeu... si am ingenuncheat in fata infinutului. Atunci am gasit raspunsul... Era ascuns printre firicele de nisip din care copiii fac uneori castele.

Bunatate sufocanta...

2008-12-22T10:25:00.000+02:00

Ne aflam din nou in acea perioada a anului in care cuvintele "vacanta", "cadouri", "cumparaturi", "liste", "scump", "distractie", "prajituri" si multe altele, sunt pe buzele tuturor. Este perioada in care iti aduci aminte de matusa cu care n-ai mai vorbit de la Pasti, si o suni sa-i urezi de bine de sarbatori si sa-i spui ca o iubesti. Tu n-ai face asta daca n-ai auzi la TV ca trebuie sa fim mai buni in aceasta perioada, mai intelegatori, mai iubitori, mai altfel. Si uite asa, in tot acest timp ne loveste bunatatea atat de mult incat ramanem cu sechele si imediat dupa ce ne pupam cu toti cei prezenti la petrecerea de Revelion, la ora 24, urmele iubirii revarsate cu forta peste cuprins timp de o saptamana isi arata coltii. Deja de la ora 24 si 5 minute observam ca tipa in rochita roz e prea grasa pentru tinuta ei, ca baiatul inalt si brunet e cam prostut si ca prietena noastra s-a "lipit" de un pampalau, si tinem neaparat sa spunem toate astea cu voce tare ca altfel nu se poate. Mai rau, in noaptea de Revelion ne certam cu viitorul sot ca, din greseala, ne-a agatat ciorapii de la mama si il scoatem afara din casa sa ne caute altii. Ce mai conteaza, ne-am prefacut destul ca suntem buni, este momentul sa fim din nou naturali. Decat sa fim inconjurati de zambete false si cuvinte frumoase rostite printre dinti, nu ar fi mai bine sa nu ne straduim sa fim ce nu suntem? Ce rost are sa ne prefacem fie si numai pentru cateva zile ca suntem plini de iubire? E normal sa existe persoane care nu sunt aproape de sufletul nostru. De ce sa le apropiem doar pentru a le da din nou deoparte dupa Sarbatori? Craciunul inseamna Bucurie, Puritate si Alb. Haideti sa incercam sa fim Puri nu camuflati in costumul bunatatii, sa jucam propiul rol, sa nu fim actori pe o scena subreda care scartie a ipocrizie! Tot de Revelion ne facem lista cu prioritati pentru anul pe care il asteptam in aburii alcoolului. Trecem acolo tot ce ne-am dori sa realizam in anul urmator si nu am fost in stare sa realizam in anul care se incheie. Lista respectiva nu este decat un prijej de nervi si dezamagiri atunci cand facem bilantul si realizam ca nu avem ce bifa. Sau, bifam lucruri si fapte dar constatam ca le-am facut doar pentru ca asa scrie pe lista, de fapt nu ni le doream si nici nu ne-au oferit vreo satisfactie. Fie ca te prinde mai trist, mai singur, mai tacut sau mai dezamagit, si chiar daca nu mai e la fel de Alb ca altadata, Craciunul va veni din nou peste pamant. Cu zurgalai, cu miros de brad, cu colindatori si mai ales, cu Speranta! Sa-l primim cu sufletul deschis si cu credinta in Cel de Sus! Va doresc Sarbatori de vis!

Si-a mai trecut un Mos...

2008-12-06T12:05:00.000+02:00

De la an la an, Mosul pare din ce in ce mai trist, mai slabit si mai egoist. Ne lasa in ghetute, pe langa cadourile mai mult sau mai putin meritate, amintiri care ne dor, iluzia anotimpului demult apus si vise uitate in cutia cu jucarii. Nu ni se pare drept ca doare atat de mult fiecare dimineata de 6 Decembrie. Poate ne doare pentru ca... uitam. Il uitam pe Mos un an intreg, nu ne intereseaza daca ii este bine, daca nu cumva a obosit sau s-a imbolnavit, daca mai are puterea sa strecoare sperante in ghetute roase de timp si cadouri scumpe in pantofi ce stralucesc a bunastare. Ne aducem aminte de el in preajma unei singure zile din an. Poate ca Mosul strange un an intreg toata durerea nepasarii noastre si o transforma in amintirile pe care ni le lasa drept cadou sperand ca asa, ii vom intelege tristetea. Dar noi suntem prea prinsi "de lume" sa mai ... simtim. Nu avem timp de suflete care plang. Ne imbulzim in magazine pentru a profita de diverse oferte, ne lovim unii de altii pe strazi frumos luminate, nu ne privim in ochi pentru ca ne impiedica povara cutiilor colorate, de diferite forme si marimi, nu ne zambim si nu avem rabdare se ne transmitem unii altora ganduri bune in prag de sarbatoare. Si parca nici timpul nu mai are rabdare cu noi...
Am gasit anul acesta in ghetute mai multa dragoste decat credeam ca pot cuprinde in sufletul meu. Mosul insa, nu a uitat sa-mi strecoare si un dor nebun de anii in care imi gaseam cizmulitele pline cu bomboane cu un gust pe care nu l-am mai gasit nicaieri si care miroseau a taram de basm. Erau magice diminetile cand gaseam aceste minuni care-mi indulceau copilaria. Acum, doar un gust amar lasat de tot ce n-am mai gasit in anii care s-au scurs de atunci. Fie-ti mila, Batrane si ia-mi inapoi amintirile legate de tine! Fa-ma, Mosule sa uit cat de mult te asteptam si cat te iubeam pentru ca nu ma ocoleai niciodata! Te rog, intoarce-te din drumul tau catre infinit, vino din nou in odaia mea si ascunde in desaga-ti fermecata ceea ce mi-ai adus aseara! Lasa-mi doar dragostea pe care mi-ai impachetat-o atat de frumos intr-o cutiuta rosie cu fundita argintie! Iti promit ca o sa o port mereu in suflet si o sa am grija de ea. Stiu ca esti bun, de aceea mai bine ai darui amintiri celor care se hranesc cu ele, celor carora nu le pasa ca nisipul din clepsidra si-a grabit ritmul! Stiu ca ma auzi, iar atunci cand nu voi mai gasi in cizmulite lacrimi transformate intr-un suspin, voi intelege cat de mult ma iubesti! Am nevoie de tine Mosule, fara tine n-as putea visa, dar te rog lasa ca, macar pentru o clipa, sa revina copilul din mine sa se poata bucura de cizmulitele pline cu bomboane!
Atat am vrut sa-ti spun! Si te mai rog sa-i spui Mosului Craciun ca il astept, desi mi-e teama ca "rosul" s-a amestecat cu "albul" si a rezultat o culoare care m-ar face din nou sa plang! Pe curand, Batrane !

Sunt reporter deci am cu ce...

2008-11-24T11:58:00.000+02:00

Exista reguli nescrise ce tin strict de bunul simt. Nu le gasesti nici in carti, nici pe internet si nici "Dan Senzationescu" nu vorbeste despre ele. Se presupune ca iti insusesti aceste reguli in cei "7 ani de acasa" insa, in ultimul timp am impresia ca foarte multi tineri pleaca de langa parinti mult mai repede pentru ca rar mai intalnesti "educatia de la mama de acasa". Nu mi-am propus sa fac aici o radiografie a bunului simt uitat undeva in coltul camerei tale de copil. Nu vreau sa scriu despre nesimtirea care pandeste la fiecare colt de strada, in mijloacele de transport in comun, in curtea scolilor, in spitale, in magazine, in frigider, etc. NU! As avea nevoie de cel putin o saptamana pentru a termina de scris. O sa scriu despre un singur caz care m-a scos pur si simplu din pepeni, si cei care ma cunosc stiu ca eu ma enervez foarte, chiar foarte greu, pentru ca m-am nascut calma, de aia. Se facea ca eram intr-o sala de teatru, nu se juca o piesa de teatru, sala a fost destinata unui alt eveniment. Pe scena era un Om cu o chitara. Iubitorii genului, pot spune ca acel om a facut istorie in muzica. Se canta, se radea, se povestea, se Simtea si se Traia! La un moment dat, o camera de filmat a tulburat pentru cateva secunde lumina difuza si atat de potrivita momentului. S-a stins, s-a aprins, iar s-a stins... S-a aprins din nou, iar cand m-am uitat in acea directie, mi-a fost dat sa vad o domnisoara cu un microfon in mana care-i chestiona pe cei din sala.(oare ce ii intreba? Adica o ducea capul sa intrebe ceva?)Domnul de pe scena s-a oprit din cantat si a zis : "Nu ma filmati si pe mine? Daca vreti va spun si cateva cuvinte, va dau si autograf!" Stupoare!!! Domnisoara nici nu l-a auzit, continua sa deranjeze publicul PLATITOR DE BILETE si insetat de acorduri cu parfum de doruri ratacite in odaia nemuririi. Abia cand a fost strigata inca o data, cel cu camera s-a prins ca trebuie sa o indrepte inspre scena. Atunci, cel de pe scena, a spus "stiti, asta e ca si cum in timpul unei piese de teatru tu rontai bomboane in sala". Reactia publicului a fost pe masura :ropote de aplauze in semn de aprobare. Adica tie ca si jurnalist, ti se da voie sa intri in sala cu camera de filmat, ai ocazia sa mergi langa scena, poti sa "furi" cateva cuvinte chiar in timpul spectacolului de la interpret, si tu ce faci? Ignori personajul de pe scena, bagi microfonul in gura oamenilor, repet PLATITORI DE BILETE, veniti sa soarba fiecare vers auzit, nu sa-ti raspunda tie la intrebarile idioate. Daca nu vrei sa urmaresti spectacolul de la inceput pana la sfarsit, pentru ca nu esti in stare sa intelegi ce se intampla pe scena, ai decenta sa astepti sa iasa lumea din sala si abia apoi sa-i intrebi cum a fost, daca le-a placut sau nu. Domnisoara, aloo, fataaa!! Desi suntem in campanie electorala, nu erai la acele concerte in aer liber, cu miros de mici arsi si bere gratis!! Erai intr-o sala de teatru!! Cineva vorbea pe scena! In sala era liniste! Domnisoara, te rog, nu te mai tine de microfon, ca sa ma poti auzi!! Stii, ar trebui sa te stergi pe cizme, lasi urme de noroi in urma ta! Reporterito, te lauzi ca voi prezentati realitatea asa cum e!! Adica plina de mizerie si nesimtire! Pai daca pleaca chiar de la voi, ce-i de facut? Fetito, microfonul ala are pe el sigla unei televiziuni nu a unei ferme deci impune respect. Faptul ca iti atarna din mana simbolul unei institutii media, nu-ti da dreptul sa lasi bunul simt acasa, ca deh, esti mare jurnalist. Cunosc multe persoane care, cu un microfon in mana si o camera pe umar isi duc veacul prin ploi si frig incercand sa-si faca meseria. Da, e adevarat, un reporter trebuie sa fie "infigaret" dar asta nu e sinonim cu nesimtit! Si daca cineva din sala, in urma comportamentului tau a soptit :"asa-s jurnalistii, nesimtiti", au intrat in aceeasi oala cu tine si oamenii despre care am amintit mai sus. Si nu e drept, fatooo! Ar trebui sa faci tu frumusel un "stand-up" (daca ai auzit de asa ceva) si sa-ti ceri scuze colegilor tai.Dar, nu..asta nu-i realitate..pentru tine astea-s basme cu zane si nu faci rating cu asa ceva... Mi-e sila! "E din ce in ce mai noapte si mai frig seniori!!"

Marturisire

2008-11-17T20:19:00.000+02:00

Da domnule judecator, e adevarat! Pledez vinovat. Sunt aici pentru a recunoaste in fata tuturor faptele comise. Marturisesc pentru inceput ca am mintit de foarte multe ori. In fiecare dimineata geroasa si mohorata de iarna ii spuneam sufletului meu ca e o noua zi de primavara si il obligam sa se umple de lumina si de mireasma salcamilor in floare. Si in fiecare seara cand fulgii de nea poposeau la fereastra si lemnele trosneau in foc, eu ii spuneam ca ne bat in geam razele de luna oferindu-se sa ne fie confidente. El credea prostutul si fugea sa le deschida. Radeam apoi cand il vedeam acoperit de stelute jucause care, rand pe rand, se topeau la caldura lui, transformandu-se in stropi de infinit.
Am furat domnule judecator. Am furat un colt de cer si o felie de stele pe care l-am sechestrat in adancul inimii mele. Declar pe propria raspundere ca nicio recompensa nu ma va multumi indeajuns pentru a renunta la ele. Am mai sustras un strop de roua si o raza de soare pe care le-am asezat in odaia mea si ma folosesc abuziv de ele de cate ori simt nevoia de tot ce inseamna frumos si pur.
Sunteti suparat domnule si va dau dreptate, dar trebuie sa continuam. Va mai marturisesc si ca am trecut ilegal de nenumarate ori frontiera acestei lumi. Mi-am lasat gandul sa zburde pe carari indepartate, in locuri mirifice bine pazite de fluturi si imprejmuite de bratele adierilor de vant. S-a intors gandul la brat cu dorul dar la vama l-a ascuns in desaga pentru ca dorul, nebunul, circula fara pasaport.
Ma fac vinovata de instigare la ura impotriva urii, mandriei, superficialitatii si ipocriziei. Si asta nu e tot ... Am comis fapte mult mai grave de atat. Am strivit in picioare fiecare urma de indoiala care a incercat sa-si croiasca drum in sufletul meu. Am ucis, domnule judecator! Am ucis cu sange rece tristetea, intunericul si noroiul din drumul existentei mele. Am luat ca ostatici doua petale de crin care imi leagana iubirea in timp ce traiesc minunea rasaritului de soare, si un ciob de ulcior din care sorb cate o picatura de nemarginire.
Prin toate aceste fapte am devenit foarte bogata, dar m-am sustras de la a completa declaratia pe venit. Detin averi care nu se gasesc in niciun seif din aceasta lume si daca va privesc atent si vad cata ura vi se cuibareste in ochi va spun, domnule judecator, ca dumneavoastra, toate aceste comori va sunt inaccesibile.
Am marturisit tot! Acum imi astept resemnata pedeapsa. Citindu-mi cazierul considerati ca nu am ce cauta printre cei care respecta intocmai legile, traindu-si viata dupa un program strict, intr-o legalitate absurda. Va dau dreptate! Locul meu nu e aici. E prea mica lumea pentru mine ... Dar, inainte de a ordona sa fiu scoasa din aceasta sala, si inchisa sub un lacat, va avertizez ca voi evada de cate ori sufletul meu va dori sa valseze deasupra norilor si sa-si stropesca aripile cu nectarul cerului senin. Atat am avut de spus domnule judecator, dar inainte de a da sentinta ganditi-va un moment, v-a scapat un amanunt. Nu sunt pe lume gratii suficient de mari pentru a-mi tine sufletul captiv.

Iubire platonica

2008-11-14T19:11:00.000+02:00

Ce bine te simti atunci cand ajungi acasa si gasesti intotdeauna pe cineva care, de indata ce deschizi usa iti da de inteles ca i-ai lipsit, asezandu-se in fata ta asteptand sa fie luat in brate si mangaiat...Cineva care este intotdeauna dispus sa te asculte tacut, chiar daca niciodata nu intelege ce ii spui. Cineva care abia asteapta sa se aseze langa tine si sa adoarma in bratele tale. Cineva care nu iti cere mai nimic, dar este mereu langa tine.Cineva care simte cand esti trist si face cate o ghidusie incercand sa te inveseleasca.Cineva care se tolaneste langa tine pe canapea, nu iti spune sa schimbi programul si nu bea bere. Eu sunt norocoasa...l-am gasit. Il alint Pisu si cred ca ii place, nu a protestat niciodata. As fi vrut sa il vedeti si voi dar fie este prea pudic, fie tine atat de mult la imaginea lui incat se ascunde de cate ori incerc sa-l imortalizez atunci cand adopta pozitii dintre cele mai ciudate. Am gasit in schimb o poza pe internet. Personajul respectiv seamana atat de mult cu Pisu al meu incat ma gandesc serios sa-l caut pe individul din poza sa-i fac lu' Pisu o surpriza de Craciun si sa-si reintalneasca fratele geaman la lumina beculetelor din brad, in miros imbietor de cozonaci. Este totusi o diferenta intre ei: al meu nu a ajuns inca la gabaritul fratelui ratacitor, dar promite multe in acesta privinta. Oricum, sa va faceti o parere despre cum arata acel "cineva" care imi face viata mai frumoasa:

Trebuie sa anunt ca am gasit poza pe www.animalici.ro sa nu avem probleme cu surse neprecizate. Daca cineva poate oferi detalii despre cel din poza, nr. de telefon, adresa de mail, fax, orice, v-as fi recunoscatoare. Poate daca Pisu meu si-ar regasi fratele geaman, nu mi-ar mai imprastia hartia igienica(deja vanzatoarea de la magazinul din colt crede ca am probleme mari,la cat de des cumpar hartie), nu si-ar mai rasturna bolul cu apa ca sa am eu in ce calca atunci cand intru in baie, nu mi-ar mai ascunde diverse articole vestimentare(o parte din garderoba mea s-a mutat dupa dulap datorita lui) si nu mi-ar mai roade singura floare pe care o detin si care desi ar trebui sa infloreasca foarte des, are doar 4 frunze si acelea gaurite, tot datorita lui. Din pacate, ma simt fortata de imprejurari sa recunosc ca imi lipseste emisiunea aia de sambata seara cu o tanti care stia despre invitatii ei pana si numarul juliturilor avute in copilarie si care te punea sa privesti spre o poarta care se deschidea cand te asteptai mai putin.Ce frumos ar fi fost: eu cu Pisu, zambind frumos sa dea bine in cadru, si tanti aia sa-l aduca pe geaman acolo, eu sa plang in hohote si al meu Pisu de emotie sa faca ... ceva in platou... Ma rog, soarta...Si totusi: Ce bine te simti atunci cand ajungi acasa si gasesti intotdeauna pe cineva care, de indata ce deschizi usa iti da de inteles ca i-ai lipsit, asezandu-se in fata ta asteptand sa fie luat in brate si mangaiat...

Dupa un timp...

2008-11-14T16:30:00.000+02:00

Wow! Ce repede a trecut timpul...!S-au schimbat anotimpuri, au renascut idei, au imbatranit iubiri... Daca nu vedeam pe blog-ul colegului meu Cosmin ca ultima mea postare pe blog a fost in urma cu 9 luni, nici nu realizam ca paginile pe care imi astern uneori franturi de ganduri, au ingalbenit de prea multa tacere. Nu stiu de ce nu i-am mai acordat importanta. Poate pentru ca, dintr-o doza prea mare de egoism, am preferat in tot acest timp sa pastrez pentru mine ideile, lacrimile, visele, saruturile, frunzele in vant, serile in doi, zambetele strengaresti, cafeaua de dimineata, cuvintele neintelese, prajitura cu ciocolata, apusul de soare, nevoia de ALB, dorul de ACASA. Poate... Nu gasesc si nici nu vreau sa gasesc acum un motiv bun pentru a explica lipsa mea din locul in care uneori imi asez cu grija o bucatica de suflet sperand ca aici se pastreaza nepatata, ferita de ierni, de zambete false si priviri rautacioase. Poate si de acum vor mai trece la fel de repede, alte 9 luni in care, desi ma vor mangaia anotimpuri si ma vor rani ploi reci, nu voi transforma durerile in cuvinte si bucuriile in semne de punctuatie pentru a posta aici... Deocamdata mi-e noiembrie si mi-e bine asa!

Anotimpuri in gand...

2008-01-23T05:30:00.000+02:00

E primăvară-n gândul meu,
Am sufletul stropit cu rouă,
În ochi port cerul – hotar sfânt
Te-aştept în prag, lumină nouă !

În nopţi de vară aş vrea să cânt,
Mi-e sufletul vânt cald de seară,
Am ochii dulci, senini şi vii
Mi-e dor, te chem dulce comoară !

Când frunza moare lin în toamnă,
În suflet simt un stins ecou,
Mi-s ochii trişti, închişi şi goi
Suspin, te strig, eşti visul meu !

Şi flori de gheată bat la geam
Dar sufletu-mi şi-a tras zăvorul
În ochi doar ger mi-a mai rămas
Şi plâng şi mor...rămâne dorul !

Lacrimi si diamante

2008-01-22T07:56:00.000+02:00

Mi-am exprimat zilele trecute dorinta da a fi o lacrima de inger... Si astazi tot despre lacrimi scriu dar...
Oare ce s-ar întâmpla dacă lacrimile s-ar transforma dintr-o dată în diamante? Plânsul ar deveni un lux pe care cu toţii ni l-am putea permite. Dar cu ce preţ? Sunt prea puţine momentele când plângem de fericire, iar atunci când suntem trişti, căutăm în noi puterea de a nu lăsa lacrimile să ne inunde obrazul. Dar dacă lacrimile s-ar transforma dintr-o dată în diamante, ne-am lupta cu acea putere care ne ajută sa trecem cu fruntea sus peste piedicile întâlnite pe cărarea vieţii. Clipele triste s-ar transforma în prilej de bucurie pentru că, fiecare lacrimă scursă ne-ar mai îmbogaţi cu câte un diamant. Cu timpul însă, ne vom sătura să colecţionăm lacrimi şi când vom crede că suntem pregătiţi să ne bucurăm de comoara strânsă, vom constata că sufletele noastre nu se mai pot bucura şi ofteză. Vom simţi că am devenit bieţi bogaţi cu sufletele triste şi vom începe să plângem. Dar de această dată plânge şi sufletul alături de noi iar…lacrimile sufletului nu se pot transforma niciodată în diamante.
Cât de preţioasă ar mai fi comoara strânsă dacă totul în jur ar fi cenuşiu şi cu toţii am plânge pentru a ne îmbogăţi? Vă întreb pe voi : dacă singurul lucru la care ar trebui să renunţaţi pentru ca lacrimile voastre să se transforme dintr-o dată în diamante, ar fi sufletul, aţi fi pregătiţi să bateţi palma?

Un altfel de "te iubesc"

2008-01-21T06:00:00.000+02:00

Zambiti, va rog! Pentru cei care s-au plictisit de...normal!

Un strop de balsam pentru suflet

2008-01-20T09:30:00.000+02:00

Exista multe voci care sustin ca in lume sunt mai multi poeti decat poete . Nu vreau sa deschid o discutie pe aceasta tema. Am plecat de la premiza ca este adevarat si am incercat sa inteleg fenomenul. Am ajuns la concluzia ca barbatii plang mai putin decat femeile. Si daca sufletul lor este o flacara vie care arde pentru frumos, atunci plansul lor se transforma in adevarate opere de arta. Lacrimile poetului devin versuri care fac cititorul sa ofteze, sa-si perceapa zbuciumul interior sau, de ce nu, sa zambeasca plin de speranta. Va daruiesc o declaratie de dragoste in viziunea lui AL.O.TEODOREANU. Cat de usor ar fi fost sa spuna "te iubesc, te doresc, te ador, esti sexi si misto". Si totusi, cat de sublim isi exprima poetul plansul nascut dintr-o iubire pastrata si traita adeseori doar in gand si suflet! Ma intreb ce simte poetul a carui sensibilitate te face sa crezi ca universul lui este un taram de basm pe ale carui carari se plimba zane bune cu flori de tei in par, atunci cand vede norioul din jurul lui. Ce e oare in sufletul poetului care are in ochi un colt de rai si un ciob de cer, pe umeri pulbere de stele si raze de luna in loc de sprancene, atunci cand vede mocirla in care se scalda cei care pretind ca-i calca pe urme? Dar tot eu imi raspund...un suflet pur, nu vede niciodata mocirla...el vede nufarul de deasupra!!

Un Neghinita pentru fiecare

2008-01-19T06:40:00.000+02:00

Am ascultat in urma cu cateva minute povestea "Neghinita". Remember Neghinita? Ghemotocul acela onest, jucaus si dragalas! M-am gandit la un moment dat ca mi-as dori si eu un pui de om care sa stea ascuns in urechea mea si sa-mi sopteasca ce e bine si ce nu e bine sa fac, ce e frumos si ce nu, ce e drept si corect si ce e minciuna. Ma gandeam ca mi-ar fi de ajutor un astfel de "personaj" care sa ma traga de maneca atunci cand gandurile mele intra intr-o directie gresita, sa-mi arate calea cea buna si sa ma fereasca de noroiul din jur in care as putea sa-mi murdaresc sufletul. Dar, imediat, am zambit si am tresarit de bucurie la gandul ca am un "neghinita" al meu. Fiecare din noi, avem cate un "neghinita" pe care il luam cu noi indiferent pe ce carari ne poarta pasii. Depinde de noi si numai de noi daca Neghinita al nostru e frumos, sanatos, voios si dragalas. Tot de noi depinde daca Neghinita ne raspunde atunci cand apelam la el (daca il lasam mult timp fara sa-i cerem ajutorul, se inchide in cochilie si cu greu il mai scoatem la lumina). Acest "neghinita" al nostru are si un(alt) nume: CONSTIINTA!! Asadar, fiti fericiti: in fiecare dintre noi este un ghemotoc precum scumpul de Neghinita! In acest caz va doresc sa va fie Neghinita sanatos, voinic si ...Drept!!

Aviz amatorilor...

2008-01-17T22:07:00.000+02:00

Am citit de muuult un editorial care mi-a ramas la suflet. Pe de-o parte pentru ca, din pacate, m-am regasit, pe de alta pentru ca i-am recunoscut in el pe toti apropiatii mei(a se intelege aici mama, tata, vecina, matusa si in fine, colegii de breasla). Recunosc insa ca ziua in care am citit aceste randuri (semnate Luiza Moldovan - Jurnalul National) a fost ca un dus rece pentru mine si de atunci refuz pur si simplu sa cred ca lunea nu creste iarba. Mai mult decat atat, nici la locul de munca nu-mi mai exprim repulsia fata de acesta minunata PRIMA ZI a saptamanii. Sper sa va fie si voua de folos, sau daca nu voua, celor care va agaseaza cu ziua asta nevinovata :)

"In frumoasa zi de luni, cand soarele rasare la ora de si apune la ora de, cand presiunea atmosferica este de si cand cotele apelor Dunarii sunt ""gheata la mal"", cand stii ca, potrivit ultimelor stiri furnizate de agentii, saituri si alte media, lumea se termina pe 21 a douaspea in anul 2012, ei bine, in aceasta lume minunata in care veti gasi numai copii, in aceasta lume a inocentei pe care nu mai putem s-o pastram, orice-ar fi, in lumea cu povesti si flori in care vom intalni si copii, si zombi tristi care vin nespalati la concert si se dau burghezi de anvergura pentru ca stiu trei cuvinte in franceza, in lumea ciocolatei si a libertatii de exprimare, in lumea branzei mucegaite, in fine, in lumea noastra, in general, mai draguta, ti se repeta obsesiv ca e luni. Deci ca e luni si daca e luni, se pare ca e de naspa.
M-am mai ofuscat odata in spatiul asta public pe tema vorbitorilor la radio si la televizor care tin cu tot dinadinsul sa ne faca sa credem in transcendenta tragismului de luni. Pe noi, ceilaltii, noi, cei pentru care ziua de luni e la fel de frumoasa ca oricare alta zi. Noi, cei pentru care lunea e frumoasa prin simplul fapt ca e. Si acum, putin despre vorbitorii la radio! Despre unii dintre ei. Pentru ca radioul, prin natura lui, e mai percutant decat televizorul, in virtutea faptului ca presupune o mobilitate mai mare a celui care recepteaza si, deci, e mai accesibil. Sunt unii vorbitori la radio care s-au nascut obositi. Pentru ei, lunea, in sine, nu e decat un pretext pentru defulari publice cu efect in masa.
Daca nu are un psihic tare, ascultatorul entuziast care deschide radioul lunea dimineata risca sa-si strice toata ziua dupa ce, pe nenumarate posturi de radio pe care le-ncearca disperat, aude acelasi lucru: ca e luni si ca, deci, e nasol. Eu cred ca astia comploteaza impotriva ascultatorilor pentru care lunea nu e o tragedie. Eu cred ca astia s-au vorbit intre ei. Mi se pare ca traim intr-o lume reconstruita dupa tiparul lui Orwell din ""1984"".
Un Minister al Adevarului radiodifuzat ne ia frumusel de mana si ne repeta obsesiv, obsesiv, obsesiv, obsesiv ca e luni si ca, deci, e naspa, mai draguta! Deci ti-a intrat bine in cap sau trebuie sa-ti mai repet? E luni este egal e naspa. E luni este egal trebuie sa te simti nasol. Trebuie sa te trezesti de dimineata si sa te duci la job. Sau, ma rog, la Fortele de Munca. Sau la strand. Sau pe Marte. Nici martea nu e foarte misto, pentru ca vine dupa luni. Nici duminica nu e misto, pentru ca e inainte de luni. Nici vinerea nu e misto, pentru ca vine sambata, dupa care vine duminica, adica ziua aia de dinaintea lui luni. E foarte naspa sa fie luni. E foarte naspa sa fie. Naspa e sa foarte."

O noapte...fara numar!

2008-01-17T05:46:00.000+02:00

Trecut de miezul unei nopti instelate, o incapere cu multe canapele rosii, un microfon, o orga, lumini difuze si fum... mult fum. Ai toate motivele sa crezi ca ai ajuns intr-un loc in care vei avea sansa de a petrece o noapte romantica alaturi de sufletul pereche caruia sa-i soptesti la ureche cateva cuvinte de dragoste. Te straduiesti sa formulezi in gand cateva fraze "dulci" pe care sa i le spui atunci cand muzica (probabil ambientala, la o asa atmosfera nu poate fi vorba de altceva) va inunda incaperea si ii va prinde in mjrele ei pe toti indragostitii prezenti acolo.
Dar cand pupilele s-au obisnuit cu lumina difuza si incepi sa distingi mai bine oamenii din jur, toate frazele iti dispar automat din gand pentru ca brusc ai senzatia ca ai nimerit la o reuniune a doua organizatii, echipe de fotbal sau, Doamne fereste, clanuri. Observi cu ingrijorare ca predomina doua tipuri de vestimentatie in jurul tau: de o parte sunt cei cu camasi, blugi si ciocate, pe de alta parte adepti ai tricourilor inscriptionate cu initialele "D&G", completate de pantaloni din stofa si adidasi. Atmosfera calda si primitoare de care te-ai bucurat la intrare, este acum din ce in ce mai stranie si incomoda pentru ca nu intelegi ce se intampla si esti convins ca ai gresit locatia. Te hotarasti sa pleci pana nu observa cineva ca s-a strecurat un intrus (nici nu e greu, vestimentatia ta nu apartine nici uneia dintre cele doua tendinte) dar surpriza... tocmai atunci spre microfon se indreapta cineva, miscare care te determina sa mai zabovesti cateva minute, gandindu-te ca ai trecut prin multe in scurta ta existenta si chiar sfarsitul lumii nu o sa vina exact in acele momente. Privindu-l pe cel care isi regleaza vocea pregatindu-se sa cante, iti dai seama cat de invidiat este de cei care nu au ajuns pe litoral. La cat este el de bronzat nici un solar din lume nu te-ar ajuta sa-l ajungi.
Uiti repede si de invidii si de mama natura care l-a bronzat din plin, uiti de mare si de soare pentru ca... incepe muzica si... stupoare! Ai intuit perfect faptul ca multi il invidiaza, si saracutul e atat de agasat de acest aspect incat chiar despre asta incepe sa cante. Doar ca, dupa parerea lui nu e invidiat pentru bronz ci...: "sa moara toti dusmanii mei care ma uraste ca eu am valoare si multe fetite si multi euro si sunt misto", rasuna in toata incaperea cu canapele rosii, lumini difuze si din ce in ce mai mult fum. La acest semnal toti ocupantii canapelelor se ridica in picioare si incep sa-si fluture mainile in aer, aproape la fel, ca intr-o coregrafie bine pusa la punct. Observi multe ceasuri(imitatii ale marilor producatori), bratari (daca se pot numi bratari, seamana mai degraba cu aparate de facut muschi) si ghiuluri de diverse forme, latimi, grosimi si inaltimi. Dupa primele acorduri de "au inima mea, lacrmile mele curge pe obraz si sufletul ma doare dupa tine", incep sa zboare hartii de la 50 de lei in sus, spre bronzatul nostru de la microfon. Primul instinct pe care te straduiesti sa il tii in frau te indeamna sa fugi sa strangi mizeria de jos. Dar cel pe care il doare inima e mai constiincios si dintr-o aplecare periculoasa (suferinta l-a lasat cu o umflatura imensa in fata, ce se revarsa dizgratios peste cureaua de firma) apuca hartiile si le vara nonsalant in buzunarul drept al hainei de piele care ascunde un tricou mulat...prea mulat.
Pentru eforul de a face mizerie cu bani, fostii ocupanti ai canapelelor rosii, acum ocupanti ai ringului de dans, sunt rasplatiti cu dedicatii. Si ce dedicatii...! "De la nashul pentru Kiki, pentru Kiki, pentru Kiki, pentru mama lu' Kiki, pentru tata lu' Kiki, pentru nepoata lu' Kiki, pentru verisoara lu' cumnata lu' matusa lu' Kiki, pentru Kiki fara numar!!!" Intrebarea care iti vine instantaneu pe buze este o prelucrare a unei celebre melodii si anume "who the f**k is Kiki"? Dupa alte dedicatii fara numar, buzunarul omului de la microfon devine neincapator, fapt ce il determina pe cel mai sus amintit sa paraseasca pentru cateva minute peisajul. Incerci sa faci o radiografie a castigului sau din acea seara si inevitabil te intrebi cum se poate ca in cateva minute de "ragait, racnit, behait" sa se umple de hartii... Pai uite ca se poate, el poate, pentru ca "e bazat, misto, il doare inima de dor si jale si are lacrimi ce curge rauri, valuri din ochii lui". El este "nashul" deci el poate...fara numar!
Te hotarasti sa parasesti incaperea cu canapele rosii, lumini difuze si prea mult fum. E deja dimineata, te intrebi de unde vine gustul amar pe care il percepi cu toate simturile, orasul a inceput sa forfoteasca, oamenii se grabesc, unii spre nicaieri, altii sa ajunga la seviciu, adica in acel loc in care isi petrec jumatate din viata si primesc un salariu cat sa le ajunga pentru...o dedicatie in incaperea cu canapele rosii. Dar macar e o dedicatie speciala adica de la nashul, adica ...fara numar!
Ajungi in final acasa, in coltisorul tau de liniste, pui capul pe perna si incerci sa adormi desi zgomotul din boxe inca iti mai deranjeaza urechile. Cand sa atipesti insa, un gand ciudat te face sa tresari, te ridici in picioare si te intrebi : "totusi, Who the f*ck is Kiki"?

O noua zi, acelasi suflet...

2008-01-15T22:30:00.000+02:00

Nici o dimineata nu seamana cu alta. Fiecare rasarit este unic in felul sau. Nici o adiere nu te mangaie la fel, in fiecare zi te poate surprinde cu un nou parfum, la fel cum in fiecare zi, acel "Buna dimineata!" la care te gandesti inainte sa te adancesti in visare, suna de fiecare data altfel, uneori somnoros, alteori plin de iubire, de speranta si de viata. Fiecare seara are farmecul ei presarat cu diverse miresme si felurite forme, lumini, umbre, fantasme...Nici o zi nu seamana cu alta, nici un minut nu este la fel cu alt minut, nici o secunda nu este sora geamana a altei secunde...Doar sufletul meu este in fiecare zi la fel de plin de lumina, de iubire, de admiratie pentru frumos si de insetat pentru sublim! Si astazi, o zi atat de diferita fata de ieri , sufletul meu vibreaza la aceeasi intensitate, iubeste aceleasi lucruri, il doare la fel de mult! E o noua zi dar acelasi suflet!

Despre ei, numai de bine...

2008-01-14T21:12:00.000+02:00

Sunt pe lumea asta multe, chiar foarte multe, persoane care se cred zeii tuturor zeilor, printii tuturor printilor, stapanii tuturor stapanilor,desteptii tuturor desteptilor si in fine, extraordinarii tuturor extraordinarilor. E treaba lor cum si ce se cred, e treaba noastra daca le acordam sau nu meritul de a fi cel mai cel dintre cei mai cei. Cand primesti critici, trebuie sa stii sa le accepti, sa le consideri de bun augur pentru a construi in viitor ceva mai bun! Nimic de zis, perfect de-acord! Dar atunci cand acesti "soricei" cu pretentie de hamsteri inteleg sa te critice doar pentru ca nu au ei chef sa inteleaga ce faci tu, sa-ti inteleaga meseria, si mai mult, te critica folosind cuvinte pe care ti-e greu sa le reproduci, atunci nu mai e de acceptat si nici de inghitit in sec. De obicei, din plictiseala se gandesc ei ca "ar fi bine sa ma apuc eu sa-l tarasc in mocirla pe X, ca prea linistit isi traieste el viata. Nu stiu ce presupune "jobul" lui, dar sigur nu e bine ce face". Pentru ei, pentru carcotasii de ocazie, sa nu zica bietii ca nu-i baga nimeni in seama: "Salutare dragilor, ma inclin in fata celor care STIU cum sa isi exprime punctul de vedere, fie intr-un mod jignitor si grosolan fie intr-unul elevat. Ce noroc avem noi astia mici si neinsemnati ca exista atatea ocazii in care sa ne adunam si sa punem tara la cale, ca deh, suntem viitorul ei. Si uite asa, cu mic cu mare, ne strangem in fata portilor, adeseori inchise, sa nu se vada din strada hainele puse la uscat, si asemeni tzatzelor, ne punem mainile in sold si din cand in cand mai ridicam mustrator cate un deget spre trecatorii carora le gasim cate un mare defect demn de dezbatut cu vecina peste gard. Si daca nu e gard e messenger sau forum, si daca nu e vecina e chaterash, dar neaparat sa aiba in sange sindromul care te determina inconstient sa arunci cu noroi in tot ce misca. Dar ce sa facem daca pe lume sunt prosti de care putem rade? E drept ca prostii nu dispar doar pentru ca cineva ii critica si, la fel de adevarat e ca ei , prostii, ar putea invata ceva daca cineva le-ar spune cum, ce si cand, dar de ce sa fim noi aia care sa-si prinda mintea cu ei? De ce sa previn cand pot savura insetat efectele? Ii las pe altii sa incerce sa schimbe lucrurile, ca eu nu ma obosesc. Si culmea e ca cei care incearca sa faca ceva, sigur vor face o mica greseala. Si o mica greseala inseamna un nou motiv de a suna goarna, semnal la care babele isi lasa telenovelele sau ciorba pe foc si dau fuguta in colt. Si odata adunate, sa te tii...Instinctul asta nu o dispara curand din mentalitatea noastra, degeaba ne credem noi europenizati. Romani am fost, romani ramanem...Ce rost are sa incercam sa miscam ceva ce vedem ca nu merge cand stim bine ca nu suntem in stare.Ce, sa rada altii de noi ca nu am facut nimic? Mai bine ma pun eu, frumusel in fotoliu si privesc lumea de dupa perdea, lumea asta care nu e in stare de nimic si care e formata din inculti care ne fac pe noi de rusine. Pe noi astia care vrem sa mearga lucrurile struna. Macar de-ar scrie asta in buletin...ce l-am mai flutura noi pe la nasul "mediocrilor, taranilor, tiganilor, incultilor"...dar asa, nu putem decat sa strigam cat mai tare ca noi suntem frumosi si "dastepti" si vin unii care ne pateaza noua imaginea imaculata pentru ca ei "este prosti". Of, saracutii de noi, daca am putea face ceva inteligent si util in sensul asta....Dar nu-i bai, daca tot nu putem, si nu putem pentru ca nu stim, adica nu suntem in stare, adica nu ne duce capul, adica suntem si noi putin din aia...macar sa-i facem cu ou si cu otet, sa "stie ei", aia prostii ca nu sunt singuri pe pamant si ca "egzigstam" si noi. Ar fi pacat sa treaca viata pe langa noi fara sa semnalizam ca suntem si noi o mica parte din ea. Sa auzim de bine sau ...de bune ca in ultimul timp abia imi mai aduc aminte de lucrurile bune...nu-mi da voie vecina care, zi de zi, isi traieste viata dupa perdea, ferita de ochii rai ai lumii de afara...Carcoteala placuta, prieteni!!"

Lacrima de inger...

2008-01-14T00:45:00.000+02:00

Ploua...! Mi-ar placea sa fac parte din miliardele de stropi care cad nestingheriti pe pamant. Am impresia ca se joaca, intrecandu-se care sa ajunga primul pe pamant ca apoi sa dispara si sa se reintoarca pe-o floare sub forma de roua sau ca fulg de nea pe nasucul unui copil. Dar de unde vin aceste minunate picaturi? Sa fie ele lacrimi ale norilor, sau, poate, ale ingerilor? Inseamna ca, de undeva de sus, cineva plange, pentru ca noi sa ne putem bucura de ploaie. Totul incepe cu un singur strop care trece neobservat. Apare, cade intr-un loc numai de el stiut si apoi se ascunde fara ca cineva sa-i fi simtit prezenta. Imediat insa miliarde si miliarde de alti stropi isi incep goana incercand sa-i dea de urma primului si misteriosului picur de ploaie.
Cine oare stabileste ordinea in care cad acesti stropi? Sa fie primul strop fericit pentru ca, devine vestitorul ploii, sau tocmai pentru ca este primul dispare in pamant inainte ca ceilalti sa-l ajunga si, astfel el se afla intr-o permanenta cautare a celorlalti? Poate se intalnesc totusi undeva sus, intr-un nor, sau pe aripile unui inger care se pregateste sa planga...
Daca stropii de ploaie sunt lacrimile unui inger atunci...mi-ar placea sa fac parte din miliardele si miliardele de stropi de ploaie care cad nestingheriti pe pamant...Sa fiu lacrima de inger, lacrima de dor!

Intrebari fara raspuns

2008-01-12T21:30:00.000+02:00

You had me take off my cross because it
offended....
It offended no-one. No - it simply appears
to me to be discourteous to... to wear
the symbol of a deity long dead.
My ancestors tried to find it. And to open
the door that seperates us from our Creator.
But you need no doors to find God.
If you believe....
Believe?! If you believe you are gullible.
Can you look around this world and believe
in the goodness of a god who rules it?
Famine, Pestilence, War, Disease and Death!
They rule this world.
There is also love and life and hope.
Very little hope I assure you. No. If a god
of love and life ever did exist... he is long
since dead. Someone... something rules in his
place.
And when He Falleth - Theatre Of Tragedy

Eu voi fi acolo...

2008-01-11T16:45:00.000+02:00

Poate că într-o zi vântul nu-ţi va mai lua suspinul pentru a-l duce spre alte zări, nu-i vei mai simţi adierea, nu te va mai mângâia. Poate că într-o zi marea va fi neîncăpătoare pentru lacrimile tale, nu ţi le va mai înghiţi şi vei fi nevoit să le aduni în sufletu-ţi chinuit. Poate că fluturii îşi vor lua într-o zi zborul înainte ca tu să le admiri gingăşia. Poate că te vei trezi în zori fără razele de soare care, până nu demult, te alintau bătându-ţi la fereastră. Poate nici noaptea nu-ţi va mai întinde braţul spre a te îndemna la visare şi nici luna nu o să-ţi mai fie confident. Se vor scutura copacii de straiele de flori mult prea repede pentru tine. Şi atunci...?
Dacă vântul, marea şi fluturii nu-ţi vor mai alina suspinul, dacă soarele va fi prea rece în universul tău şi luna va fi prea departe... dacă visele nu vor mai avea răbdare cu tine... strigă-mă! Atunci când îţi voi auzi chemarea, voi înţelege că trebuie să-ţi fiu şi vânt şi mare, flutur şi soare. Îţi voi fi şi noapte, îţi voi fi şi vis! Doar strigă-mă! Voi veni şi îţi voi lua pe braţe dorul, îţi voi strânge în palme fiecare lacrimă şi-mi voi preface ochii în raze de soare spre a-ţi lumina odaia şi-a-ţi legăna oftatul. Îmi voi transforma sufletul într-un copac în floare şi voi rămâne aşa până te vei umple de mireasma fiecărei petale.
Dar dacă strigătul tău va rămâne fără răspuns, vei şti că nu mai sunt decât o lacrimă pe care o găseşti în mare, că ochii nu-mi mai sunt decât raze de soare şi te privesc tăcuti de lângă îngeri iar sufletul mi-e un copac care ,aflat în floare, le dă bineţe trecătorilor şi crengi pentru flacăra muribundă, celor săraci. Iar dacă nu voi mai veni, vei înţelege că mi-e mult prea greu să mai răzbat prin negura timpului, dar îmi voi pune iubirea pe-o aripă de flutur şi îl voi trimite spre tine. Când îl vei vedea, vei putea închide ochii şi vei visa. Acolo, în visul tău, mă vei întâlni. Numai acolo! Aici şi acum, pentru mine...e noapte, e frig e...prea târziu!!

In fiecare zi mi-e dor de mine...

2008-01-10T23:30:00.000+02:00

Intr-o dimineata rece, ploioasa si mult prea straina de sufletul meu, cand ma grabeam sa ajung la serviciu, m-a fulgerat un sentiment ciudat; un fior care mi-a strabatut trupul m-a facut sa ma opresc din goana mea dupa vant. Era o durere intensa dar greu de explicat. Am inteles insa ca ma doare pentru ca mi-e dor, mi-e un dor nebun de... mine! Mi-e dor de diminetile in care ma trezea vocea mamei, in casa era cald, era alb, era iubire, eram copil. Mi-e dor de mine cand mergeam cu tata la patinoar iar eu, un ghemotoc putin mai inalt decat o floare si infofolita in salopeta de fas, cu greu imi tineam echilibrul pe patine, dar eram cu tata, ma tinea de mana si tot universul parea a fi la picioarele mele nesigure pe oglinda ghetii. Visez la drumul spre gradinita, la scaunelele albe, covorul verde si cutia de carton plina cu jucarii. Vreau sa cant din nou cu aceeasi placere "Alunelul" si sa stau in fata educatoarei, la serbare, in rochita alba din dantela si cu ciorapeii albi crosetati, recitand "Catelus cu palul clet"!
Mi-e dor de copilul din mine care se credea stapana lumii atunci cand tata, tinandu-ma in spate, se plimba prin casa, la indemnul meu :"diii, calut!", iar mama ne certa duios ca suntem prea galagiosi! Mi-e dor de emotiile care imi umpleau fiinta in momentul in care Mosul cu barba alba, haina rosie si toiag, se aseza langa brad, in anii cand Craciunul parca era mai pur, mai simplu, mai adevarat, mai Craciun! Imi lipseste inocenta cu care credeam ca singurul si cel mai mare rau in lume, ar fi daca Fat Frumos nu ar trece cele trei probe de foc si ca oameni rai au fost doar in basme dar au fost transformati de bagheta fermecata a zanelor.
Mi-e dor de mine, cea care visa numai la vacante de vara care dureaza o vesnicie, nu aveam teluri de atins, obligatii de respectat, responsabilitati sufocante uneori. Imi vreau inapoi Abecedarul care ascundea intre coperti taine greu de deslusit, povesti minunate si cheia care mi-a deschis drumul spre cunoastere.
Vreau din nou ca ACASA sa nu insemne numai o vizita scurta intr-o zi libera de la serviciu! Imi vreau inapoi papusa din cauciuc, pijamaua flausata si serile petrecute cu mama si cu tata in fata televizorului la filme traduse de vocea aceea inconfundabila... Imi vreau inapoi tot ce mi-a fost luat abuziv de timpul asta nemilos!
In acea dimineata, in care un fior ciudat mi-a oprit pentru o clipa activitatile de "om mare", mi s-a facut un dor nebun de mine! De atunci, in fiecare zi mi-e dor de tot ceea ce am fost inainte de a mi se face dor! De atunci, in fiecare zi mi-e dor de mine!!!